Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 12 noiembrie 2010

Scrisul imi justifică existența

Am stat departe de lumea virtuală câteva zile, din motive întemeiate, ceea ce m-a făcut să devin conștientă de efectul covârșitor pe care il are internetul asupra unui om. L-aș asemăna cu un virus care se instalează treptat sau cu un drog… fără să-ți dai seama devii dependent de această lume virtuală.
Scrisul mi-a lipsit cel mai mult. Obișnuiam să tastez cuvintele pe care mintea și inima mi le dictau, iar apoi să le postez pe blogul meu personal…aceasta fiind în opinia mea, o formă de-a mi comunica trăirile, de a-mi descoperi sufletul în fața celorlați. Am descoperit că, de ceva timp nu am mai scrijelit pe o coală de hârtie tot ceea ce simțeam, ci m-am lăsat atrasă de literele tastaturii pe care degetele le atingeau diafan. În toată această perioadă departe de internet, mi-am acordat mai mult timp pentru mine, să reflectez la ceea ce îmi doresc, la ceea ce pot face pentru a-mi împlini visurile și a-mi identifica trăirile ce îmi indică drumul spre autocunoaștere. Am avut mai mult timp pentru a citi o carte, de-ai atinge foile fine, de a-i simți parfumul unic și de a crea o legătură mult mai strânsă cu povestea și povestitorul…atunci când citești on-line nu te încearcă aceleași senzații. Prinsă în vâltoarea multitudinii de informații de pe internet, mi-am dat seama că nu mai pusesem de mult timp mâna pe o carte, nu mai meditasem la tot ceea ce mă înconjoară și nu mai analizasem dimensiunea și profunzimea clipei ce trece mult prea repede pe lângă noi.
Ghici ce-i?
Ghici ce-i?
Vezi mai multe imagini din diverse
Pentru mine scrisul este un mod de "a trăi", de a-mi justifica existența și visurile.
O persoană care m-a ajutat să descopăr misterele literaturii şi secretele scrisului este unchiul meu, Nelu Barbu. El a fost profesor de limba şi literatura română…fiind în prezent animator cultural, jurnalist, eseist, dramaturg şi prozator. Nelu Barbu este o persoană cu ochi blajini în care pâlpâie luminiţa nostalgică a artistului, cu o abilitate grozavă de a crea lumi noi şi de a trezi emoţii pozitive. Se exprimă cu eleganţă şi ingeniozitate, fiind un virtuoz al cuvântului, modelând ani la rând multe minţi dornice de a gusta din apele limpezi ale cuvântului.
El mi-a trasat traiectoria paşilor spre drumul literar, un drum ce m-a dus dincolo de realităţile prozaice, un drum orientat spre adevăr şi divin, spre taina unei lumi pe care doream s-o înţeleg. Am învăţat că doar un spirit critic, viu se poate împotrivi instinctului de turmă, unei atitudini de a imita şi de a banaliza. Comentarile lui pertinente şi intrebările pe care mi le adresa m-au determinat să mă gândesc mai profund la ceea ce scriam. De ce scriam şi cum scriam? Scriam cu scopul de a vindeca suflete? Sau pentru a-mi mângâia propriul orgoliu? Scriam pentru a transmite ceea ce doresc sau pentru a mă face remarcată şi adulată?
Astfel am ajuns să-mi reanalizez ideile şi să obţin propriile răspunsuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu