Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 23 noiembrie 2010

Aripi de inger

Eram pe o insulă pustie, fără nicio urmă de om, înconjurată de o mare ca de smarald. Nu ştiu cum am ajuns pe această insulă, tot ce pot să vă spun este că eram doar eu şi Natura. Respiram un aer curat, încărcat de binecuvântate energii ce-mi inunda fiinţa cu un potop de dorinţe mult aşteptate.
Cerul era senin ca floarea de-nu-mă uita, păsărele se jucau în zborul lor plin de voiciune pe întinderea azurie ce te îndemna la visare şi meditaţie. Soarele un călător rătăcit pe un petic de cer îşi trimitea razele calde, cu bucurie peste nisipul fin şi auriu, mângâind suav apa mării înspumate de dor şi aşteptare.
Şi eu aşteptam cu înfierbântare clipele scăldate de razele subtile ale dragostei, să-mi încălzească inima şi să-mi sărute pătimaş sufletul-mi pierdut în marea de aşteptări şi aleanuri.
Free Pics Angel Pictures Upload Photos
Angel Images at ImageHousing.com
Google Homepages at GoodSkins.com
Într-o zi, cineva păşi pe această insulă. Era un înger, atât de sublim în înfăţişare, de o strălucire incomprehensibilă pentru o fiinţă pământeană. M-am apropiat de el, ceva ce nu pot sa definesc, mă atrăgea spre el, vrând să-l ating, să-l cunosc.Venind mai aproape de mine, am observat ceva straniu, că acest înger avea doar o aripă, cealaltă aripă îi lipsea.
- Ce păcat! mi-am zis eu…e atât de frumos, dar are doar o aripă. E atât de ciudat…
- Ce cauţi tu aici? l-am întrebat sfioasă.
- Îmi caut aripa pierdută! zise el cu o voce caldă, dar atât de tristă. Am străbătut atâtea insule şi mări, până să ajung aici. Doar cu o aripă, simt şi trăiesc pe jumătate. Trebuie s-o găsesc neapărat! Altfel, întreaga-mi viaţă va fi tristă şi locul fără ea îmi va sângera!
- Ce tristă e povestea ta! am spus eu cu o voce stinsă.
- Mă simt pierdut! Simt că voi găsi ceea ce caut pe această insulă. Ai putea să mă ajuţi? zise el cu o voce ce vădea încredere.
- Dar, cum aş putea să fac eu asta? am răspuns eu confuză.
- Arată-mi această insulă! zise această fiinţă eterică.
VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu