Treceți la conținutul principal

Aripi de inger (partea a-2-a)

Am pornit la drum pe această insulă cu o vegetaţie luxuriantă, prin care răsunau triluri de păsărele. După câte ore bune de mers, din senin s-a pornit o ploaie de vară. Stropii înviorători de ploaie se grăbeau să ne atingă chipurile uimite şi să ne spele sufletele de mocirla suferinţei şi amărăciunii. Am încercat să găsim un loc unde să ne adăpostim.
Deodată, am zărit o peşteră. Nu o mai văzusem până atunci, era ascunsă ochiului de vegetaţia bogată a insulei. Probabil că intuiţia ne-a condus până în acest loc. Intrând în peşteră, amândoi am simţit ceva straniu, ceva ce eu nu mai simţisem până atunci, o vibraţie specială. O lumină vie şi intensă l-a acoperit pe înger, o puzderie de raze de iubire m-au atins şi în acea clipă a început să-i crească îngerului cealaltă aripă. Avea aceeaşi dimensiune, formă şi culoare. Eram uimită şi impresionată de ceea ce se întâmpla.
Faţa îngerului radia de fericire. Acum, aveam o altă stare, o stare de bine, de calm şi iubire profundă, absolută ce-mi inunda fiinţa.
Ingerii intelepciunii iubirii
Ingerii intelepciunii iubirii
Nu mai era ură, resentiment sau vreun alt sentiment negativ, intrasem într-o altă dimensiune, cea a iubirii care mă făcea conştientă de latura angelica cu care ne naştem, dar care pe parcurs se pierde din vedere acest aspect profund cu care suntem înzestraţi. Devenisem conştientă că inima îmi fusese incompletă până acum. Înţelegeam că trăisem pe jumatate, sperasem şi iubisem pe jumătate.
Nu putem trăi doar cu o aripă. Trebuie să ne găsim cealaltă aripă, acea jumătate care să ne întregească, acel suflet pereche care să ne ajute să vibrăm complet pe frecventa unică a dragostei. Iar pe aceasta frecvenţă nu putem să intrăm singuri, avem nevoie de celălalt, de cel care ne completează şi ne dă libertatea absoluta obţinută prin iubire necondiţionată şi altruistă. Regăsindu-ne aripa pierdută a fiinţei, vom putea să zburăm spre eternitate, spre iubirea totală generatoare de fericire. Am înţeles că acel înger era îngerul Iubirii. Făcusem cunoştinţă cu cel mai sublim înger, iar nu el avea nevoie de ajutor, ci eu. De fapt el mi-a apărut în cale pentru a mă face conştientă de existenţa şi importanţa iubirii.
Noi, oamenii avem o conexiune specială cu acest înger, numai că nu suntem conştienţi de acest lucru. Îngerul Iubirii este altruist, bun, optimist, armonios, răbdător cu noi încercând să ne ajute pe fiecare să-l descoperim. El ne acoperă cu aripile-i moi şi albe inima cuprinsă de întunecimea pământească. Să-i permitem să păşească în universul nostru pământean, iar viaţa ne va fi pătrunsă de lumina pură a dragostei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau