Treceți la conținutul principal

Să fii tu însuţi


Gândul meu de azi: 
Am înţeles că cel mai bun lucru în viaţa este să fii tu însuţi… Să rămâi ceea ce eşti chiar dacă lumea încearcă să te introducă sub tiparul ei. Am ajuns la un punct în care nu mă mai interesează ceea ce cred ceilalţi despre mine, dacă mă apreciază sincer sau nu. Asta e problema lor. Viaţa este prea scurtă pentru a trăi ca sa fii pe placul celorlalţi. E important să ajungi să te cunoşti pe tine şi să te simţi bine în pielea ta. Nu caut să fiu acceptată, preţuită şi iubită cu orice preţ şi de către oricine. Mă caut pe mine prin jungla asta de (pre)judecăţi, de păreri şi prin labirintul meu sufletesc. Mereu mama îmi spunea că sunt prea încăpăţânată şi am o personalitate prea puternică. Iar eu îi răspundeam că nu s-a născut omul acela care să mă poată domina. emoticon smile Cred că am fost creată cu o inimă rebelă şi non-conformistă, căreia nu-i place să i se impună lucruri (cred că este şi o caracteristică a "taurului") . Nu încerca să te schimbi pentru ca oamenii să te iubească. În loc de asta, iubeşte mult şi atunci te vei schimba. (nu pentru cineva). Iubirea presupune să fii iubit pentru ceea ce eşti şi ceea ce simţi, şi nu pentru ceea ce posezi şi ceea ce ai putea deveni. Pentru că oricât ai încerca să adaugi ceva corpului tău sau personalităţii tale există riscul ca celălalt să nu te iubească. Mai bine să fii neacceptat pentru ceea ce eşti decât iubit pentru ceea ce nu eşti.
Am înţeles că iubirea nu poate fi forţată, iar prietenia nu poate fi impusă. Oare poţi să forţezi norii să dea mai multă ploaie, soarele să strălucească mai mult, iarba să crească mai repede, florile să parfumeze mai profund… Aşa e şi cu dragostea. Are propriu ei mers şi rost… Las-o să curgă liber cum şi către cine doreşte.
Experientele dureroase m-au făcut să "vad" altfel viaţa... prin ochii mei şi nu ai altora. Multumesc, Doamne, că m-ai "trezit" şi că Sunt!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau