Treceți la conținutul principal

Nişte răspunsuri...


Uneori te îndepărtezi…Constaţi cui îi pasă de tine cu adevărat, dacă oamenii la care ţii sunt în stare să dărâme zidurile dintre voi sau pur şi simplu renunţă...
Unii oamenii sunt ca racii, fac un pas spre tine şi doi înapoi. Fac un gest apoi se retrag de teama sau din cauza reacţiilor celor din jur. Alţii sunt ca vântul de primăvară, schimbatori, cum bate vantul, azi spre nord, mâine spre sud, în funcţie de conjunctură, de atitudinea celorlalti. Îmi plac oamenii asumaţi, care îşi asumă ceea ce fac sau nu fac, până la final, cărora nu le e teamă de reacţiile oamenilor, ci simt teamă doar de Dumnezeu.
Am o vorbă pe care o voi repeta şi acum: Timpul stabileşte valoarea lucrurilor şi profunzimea sentimentelor. De fapt, timpul e cel mai bun oftalmolog, care ne determină să vedem cu claritate lucrurile aşa cum sunt şi nu aşa cum am dori să fie.
Am învăţat că trebuie să respecţi toţi oamenii, dar să te încrezi în Unul singur: Dumnezeu.
Adevărul doare şi uneori nu-l poti suporta, la fel ca soarele pe care nu-l poti ascunde, chiar dacă pui palma peste el.
In iubire nu exista invingatori si invinsi, ci doar oameni care au fost mai aproape de Rai sau de Infern.Am o vorbă pe care o voi repeta şi acum: Timpul stabileşte valoarea lucrurilor şi profunzimea sentimentelor. De fapt, timpul e cel mai bun oftalmolog, care ne determină să vedem cu claritate lucrurile aşa cum sunt şi nu aşa cum am dori să fie.Am învăţat că trebuie să respecţi toţi oamenii, dar să te încrezi în Unul singur: Dumnezeu. Adevărul doare şi uneori nu-l poti suporta, la fel ca soarele pe care nu-l poti ascunde, chiar dacă pui palma peste el.In iubire nu exista invingatori si invinsi, ci doar oameni care au fost mai aproape de Rai sau de Infern.


P.S. Am căutat nişte răspunsuri, poate nu am pus întrebările potrivite, dar viaţa e mereu profesorul care-ţi răspunde cel mai direct. La fel ca mine, directa si patrunzatoare...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe
2 comentarii
Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe