Treceți la conținutul principal

De azi, nu te mai caut


De azi, eu nu te mai caut
Te voi purta în piept de vânt
unde nu vei putea fi atins
decât de poezia inimii mele
Poate vei dori să mă găseşti
undeva unde fericirea noastră
va fi neîntinată de lumini opace
de guri înfometate de senzaţional
ca-n talk-show-urile mioritice
de mâini care murdăresc firescul,
de paşii timpului care frâng visuri.
De azi, eu nu te mai caut...
Îmi va rămâne ceva ce nu poţi dărui altcuiva
Dorul de noi ce va topi zăpezile
din înaltul cerului în care am agăţat
un înaripat "te iubesc".
Îţi aminteşti cum am frământat
din surâsurile stelelor începutul
... dragostei noastre
şi ai închis în ochii mei universul
prin care navigai ori de câte ori
îţi era teamă că ai să mă pierzi?
De azi, eu nu te mai caut...
Recunosc că vei mărşălui prin mintea mea
ca un soldat rănit de atâtea lupte
duse în jungla acestei lumi...
Versul meu îţi va fi GPS
care te va aduce mereu şi mereu
la mine-n gând.
Dacă tu mă vei căuta, voi simţi
undeva în partea dreapta a sufletului
că ai rătăcit scrisori nerecitate nimănui
şi eu le voi reciti până la sfârşitul lumii.

(versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 ianuarie 2016)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe