Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 14 ianuarie 2016

De azi, nu te mai caut


De azi, eu nu te mai caut
Te voi purta în piept de vânt
unde nu vei putea fi atins
decât de poezia inimii mele
Poate vei dori să mă găseşti
undeva unde fericirea noastră
va fi neîntinată de lumini opace
de guri înfometate de senzaţional
ca-n talk-show-urile mioritice
de mâini care murdăresc firescul,
de paşii timpului care frâng visuri.
De azi, eu nu te mai caut...
Îmi va rămâne ceva ce nu poţi dărui altcuiva
Dorul de noi ce va topi zăpezile
din înaltul cerului în care am agăţat
un înaripat "te iubesc".
Îţi aminteşti cum am frământat
din surâsurile stelelor începutul
... dragostei noastre
şi ai închis în ochii mei universul
prin care navigai ori de câte ori
îţi era teamă că ai să mă pierzi?
De azi, eu nu te mai caut...
Recunosc că vei mărşălui prin mintea mea
ca un soldat rănit de atâtea lupte
duse în jungla acestei lumi...
Versul meu îţi va fi GPS
care te va aduce mereu şi mereu
la mine-n gând.
Dacă tu mă vei căuta, voi simţi
undeva în partea dreapta a sufletului
că ai rătăcit scrisori nerecitate nimănui
şi eu le voi reciti până la sfârşitul lumii.

(versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 ianuarie 2016)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu