Treceți la conținutul principal

O singură viaţă. Nenumărate alegeri.


O singură viaţă. Nenumărate alegeri. O singură inimă… Atâtea emoţii. Viaţa (nu) ne dă de ales. În fiecare secundă trebuie să facem alegeri: uşoare sau grele, în grabă sau gândite, conştient sau inconştient, raţional sau emotiv, definitorii sau cotidiene… Alegerile din dragoste sunt fundamentale şi ne costă cel mai mult. Putem alege Raiul sau Iadul. Adevărul că în acest domeniu nu ni se dă un ghid cu instrucţiuni care să ne ajute să luăm mereu cele mai bune decizii. Trebuie să o facem pe cont propriu, de multe ori mânaţi de instincte sau de interese. Eu sunt o fire analitică, însă care şi "simte" oamenii. Din nefericire pentru unii, nu prea pot fi păcălită.
Cred că pentru a lua decizii bune în chestiunile importante trebuie să implici nu doar factorul cognitiv, ci şi pe cel emoţional şi nu în condiţii de stres, în pripă, ci atunci când eşti ok tu cu tine, şi eşti suficient de matur să-ţi asumi urmările.
Alegerile omului de lângă tine arată cât contezi în viaţa lui, dacă ceea ce simţi este important pentru el. Fiţi atenţi la alegerile omului în care credeţi şi veţi realiza câte la sută din sufletul lui vă acordă. Sunt o persoană cu un spirit de observaţie foarte dezvoltat (cum mi s-a spus adesea), aşa că oricât ar încerca oamenii, viaţa să mă lege la ochi, nu am cum să nu văd care e realitatea. 
Aleg să nu mă mai mint, să nu mai lupt pentru cineva care nu este dispus să facă la fel pentru mine, să nu mă înconjor de oameni care-şi mimează iubirea, fericirea, pentru care dragostea înseamnă jumătăţi de măsură şi un du-te vino în relaţie, aleg să fiu cu cineva pentru care sunt o prioritate şi nu o variantă în caz de nevoie.

 Autor: Lavinia Elena Niculicea, 24 ianuarie 2016

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe