Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 13 iulie 2015

A candida la fericire... II


Să continui aşa cum am promis cu a doua condiţie pentru a candida la fericire... Ea constă în a cauta lumina, să faci din ea punte către Dumnezeu. Găsind-o vei vedea chipul iubirii. Iubind lumina, am simţit că mă înrudesc cu cerul, cu îngerii, cu eternitatea. Lumina –o clipă de îndumnezeire răsfrântă în palmele de lut ale omenirii. Din lumină, se naşte liniştea. În linişte se întrupează visurile. Ele capătă chip de stele şi inimă ţesută cu lacrimi pământene. Lumina este oglinda dată de Dumnezeu în care să ne privim şi să descoperim cine suntem… Suntem fiinţe transparente. Suntem o rază coborâtă pe pământ pentru a lumina vieţi, pentru a face să înflorească inima lumii. Tot ce are lumină, râde, exultă…
Florile care au lumină înfloresc. Oamenii care au lumină, zâmbesc, trăiesc. Marea căutând lumina, s-a îndrăgostit de cer. Sărutul lor e cântecul vieţii. Lumina jucăuşă din fire, asemenea lui Cupidon, a săgetat marea şi ea într-o clipă s-a îndrăgostit… Iubirea asta durează de milioane de ani. Se caută, se contopesc şi totul a devenit albastru… chiar şi fericirea.

13.07.2015

Astăzi lumina a venit până la mine prin intermediul cuvintelor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu