Despre bunătate...

Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre bunătate, despre acea calitate care ne face frumoşi în ochii lui Dumnezeu şi ai celorlalţi. Cea mai bună cosmetică pentru chip este seninătatea şi pentru suflet bunătatea. Omul bun întotdeauna este frumos, însă omul frumos nu e mereu bun… Omul bun îşi trage seva din bucuria dăruirii, din dorinţa de a imita cerul şi a se înrudii cu îngerii. Chiar de suferă, alege să fie puternic şi demn.

Mi-am dat seama că bunătatea are totuşi, capcanele ei… Putem fi buni doar pentru a impresiona pe cineva, doar cu o anumită ocazia, doar pentru a fi văzuţi de ceilalţi, pentru un anume interes, pentru a ni se recunoaşte meritele… Am primit multe dovezi de bunătate şi poate că şi eu la rândul meu am încercat să fac bine, însă am realizat că “binele se face, nu se spune”. Binele se dăruieşte, nu se cere… Binele răsare ca soarele, mereu darnic cu toţi, ducându-şi razele până la marginile fericirii şi dincolo de ea… Binele nu se extrage, nu se dă la schimb… Binele câştigă inimă, când se face cu intenţii bune.
Am învăţat că nu defilăm cu binele la parada vieţii. Îl lăsăm să fie acoperit de modestie… Oricum iubirea celor sinceri îl va descoperi şi Dumnezeu îl va cântări… Bunătatea e biletul nostru pentru a intra în teatrul viselor cereşti, pentru a face parte din lumea oamenilor binecuvântaţi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog