Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 1 iulie 2015

Privesc luna...


Iubesc adierea blândă 
a nopţilor de vară, 
pentru că-mi vorbesc 

despre tine… 
într-un mod tainic, 
tăcut, nefiresc. 
Mi-e dor de privirea ta 
şi atunci privesc luna
plină... de vise. 
Prin ochii ei trece 
un fluviu de secrete. 
Plutesc în tăcerea ei. 
Stelele o dezbracă 
în albastrul iubirii
şi noaptea tremură
de drag.
Înghit stropi de iluzii, 
fur o gură de visare
pentru a-mi prelungi 
clipele. 
Ele devin magice 
atunci când împrumută 
zâmbetul lunii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu