Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 5 iulie 2015

Neînţelese depărtări


Ajută-mă iar să iubesc
dulcea mea, minune!
Tot ce acum trăiesc,
inima ţi-o spune…

Când tu mă iubeşti, 
închid în palmă un dor.
Cer şi pământ îmi eşti,
eu al dragostei zbor.

Înălţăm ca nişte zmeie,
cuvintele rupte din noi
Să atingem curcubeie
sub ale vieţii ploi…

Clipele ne ţin pe aripi
să putem scruta infinitul
Norii inimii îi vom risipi
soare ne este visul…

Din neînţelese depărtări
un fior albastru răsare.
Fâlfâie neliniştite chemări
inima-mi bate mai tare.

Mă poartă paşii de lumină
spre ţărmul bandajat de mare,
albatroşii, cântece închină 
valurilor ce dănţuiesc în zare.

4.07.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu