Treceți la conținutul principal

Mai binecuvântat!


Îndrăgostită de luna Mai… Şi cum să nu fiu, din moment ce am făcut cunoştinţă cu ea, de când am venit pe lume. Mi s-a părut cea Mai frumoasă, cea Mai duioasă şi Mai fericită făptură. De atunci, o port în suflet ca cel Mai minunat dar. O iubesc necondiţionat, chiar de e Mai capricioasă şi Mai rece uneori. Şi cum să nu o iubesc când face parte din mine şi eu din ea? Ne-am colorat împreună visele şi ne-am împreunat tăcerile. Ea a colorat pământul cu cele mai frumoase flori, eu mi-am colorat inima cu cele mai profunde trăiri. Tăcerile noastre îşi vorbesc prin răsărituri şi apusuri pecetluite de sărutul speranţei. Mai e minunea ce mi-a adus: multe flori, parfum de liliac, suave  lalele, micuţe lăcrămioare, mândri bujori şi încântători trandafiri, căpşuni gustoase şi cireşe cu gust de copilărie, tril de păsărele, joc vesel de fluturi, soare zâmbitor, cer mângâiat de albastrul viselor mele, poezia ploilor şi drag de viaţă.
            Luna Mai mă îndeamnă să mă apropii de flori, de cuvinte, de oameni, de dragoste! Hai să iubim Mai mult, să fim Mai aproape de noi, de semeni şi de Dumnezeu, să dăruim Mai mult, să fim Mai buni, Mai umani şi mai luminoşi.

Să avem Mai multă linişte, sănătate şi bucurie! Un Mai Binecuvântat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea