Consider că atunci când viaţa te înghesuie într-un colţ şi te simţi ameninţat sau pierdut, poţi să nu te pierzi cu firea dacă te gândeşti că eşti în spaţiul nemăsurat al inimii lui Dumnezeu. Acolo îţi vei regăsi visurile. Când viaţa m-a lovit de multe ori, m-am gândit la un ciocan care deşi e dur, el loveşte un cui, nu pentru a-l distruge, ci pentru a-l fixa mai bine, sau bate bucata de fier pentru a o îndoi şi a o face funcţională. Da, loviturile dor, dar rezultatul întotdeauna aduce încântare, atât pentru cel lovit cât şi pentru cei ce privesc la ceea ce a ieşit frumos. Aşa e şi cu omul, în urma loviturilor devine puternic, ancorat în realităţi profunde, util, plin de învăţături, şlefuit pentru viitor. Primeşte lecţii dure, dar benefice pentru evoluţia personală. Vă ofer câteva pe care mi le-am însuşit eu: Când viaţa te loveşte, afli cine te mângâie. Când viaţa te trădează, descoperi cine de lângă tine e sincer. Când prietenii dispar, îţi dai seamă câţi cunosc definiţia ...