Treceți la conținutul principal

O lume salbatica



Trăim timpuri de confuzie morala, dezechilibru politic şi goliciune sufleteasca. Era tehnologiei ar fi trebuit sa ne deschida mai mult mintile si inimile, să fim empatici cu cei care suferă, să putem să rezolvăm problemele care exista astazi. Azi, avem mai multe funcţii, dar mai puţină inteligenţă, mai mulţi consilieri şi lideri, dar mai multe probleme... Posibilităţi mari de îmbogăţire, dar sanse mai mici de a ne valorifica oamenii cu potential. Case mari, inimi mici...
Am privit ce se intampla in Ucraina si m-am intristat... Sunt varsari de sange, oameni raniti, confuzia si violenta a atins cote alarmante. Acestea sunt consecintele sistemul politic corupt. Politicieni care cauta sa aiba mai multa putere si oamenii de rand care doresc sa traiasca mai demn si mai bine, cautand cu ardoare siguranta si libertate. Nevoile fundamentale si firesti ale oamenilor nu ar trebui rezolvate prin violenta si cruzime, ci prin comunicare si deschidere, armele care inlatura revoltele si luptele de strada.
Cand am vizitat Ucraina, prin 2006, am vazut regiuni sarace la ţară, erau campii cat vezi cu ochii. La oras, era alta situatie... Am vazut Kievul si mi-a placut, un oras frumos, dar mai ales pasnic, cu oameni primitori si deschisi. Sper sa se termine cu bine, desi asa cum am invatat si noi, romanii, la Revolutia din '89, violenta duce la rani, morti si alte drame. Iar multi mor, ca altora sa le fie mai bine, desi nu exista nicio garantie ca totul se schimba spre bine oamenilor.
Traim intr-o lume salbatica, vorba cantecului:

Wild world

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau