Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 13 februarie 2014

Dragostea nu se măsoară-n ore


Dragostea... Ce e de fapt, dragostea? Nu ştiu dacă vom avea vreodată vreun răspuns mulţumitor. Sunt puţini cei care pot răspunde şi sunt privilegiaţi cei care o trăiesc. Aţi obsevat că lucrurile profunde nu au nevoie de explicaţii ca să fie mai frumoase, au nevoie doar de inimi sincere, care să le observe, să le admire, să le ofere o fărămă de emoţie şi să le trăiască prin tăcere, prin bucuria de a le simţi.
Iubirea e atunci când înfloreşti la un soare ce se împarte la doi, într-un anotimp în care atingerile nu rănesc, doar vindecă...
Iubirea e atunci când îmbrăţişezi strâns fiecare vis, când luna îţi şopteşte prin fiecare vers, cum e să-ţi fie dor, când stele coboară pe pământ doar pentru tine...
Iubirea e atunci când cuvintele curg prin tine liber, de neuitat, ca un izvor ce-ţi lasă patimi clocotitoare şi se izbesc de fiecare gând.
Iubirea e atunci când tu mă priveşti ca un copil rebel, cu lacrima în colţul sufletului, gata să porneşti războaie, doar pentru a-mi cuceri teritoriul cel mai preţios... Inima.
Iubirea suntem noi, atunci când adormim în braţele fericirii...
Iubirea e acel sentiment special, care nu cuprinde doar o singură zi, ci mai multe momente care îţi taie respiraţia... De ce trebuie să o trăim doar într-o zi? Iubirea e mult prea complexă să o trăim atât de banal şi previzibil, cum e Valentine's Day... De ce nu putem fi originali, să o trăim atunci când simţim, iar asta o putem face în fiecare zi a săptămânii, nu-i asa?
În iubire nu sunt reguli, hotare, constrângeri de genul: "asa e bine", "acum trebuie"... Cine ne poate spune, cum şi când e bine? Nu-mi plac stereotipurile, aşa că nu sunt adepta sărbătorilor care ne spun că în ziua cutare este bine să ne iubim, este timpul să ne dăruim dragostea. Dragostea se cere dăruită şi trăită în fiecare zi.
Ea nu se măsoară în ore, ci în dorinţe, sentimente profunde, lacrimi, zâmbete, atingeri... Iubirii nu-i ajung 24 de ore... ea vrea sa-i oferim întreaga noastră viaţa, răsplătindu-ne cu clipe de neuitat. Aşa că nu ezitaţi să o exprimaţi în fiecare moment când inima v-o cere.
Iubirea mă face vie, trează, conştientă de darul de împărtăşi cu alţii bucăţelele de suflet. Fără întrebări, fără motive, doar curajul de  a fi  doi, de a-mi dezgoli sufletul în faţa celui care-mi trezeste iubirea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu