Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 24 februarie 2014

Din viaţă...



Pierzi o bucăţică de rai din tine
Cu fiecare om ce subit pleacă,
Doar amintirea îţi mai aparţine,
Păcat că inima-ţi rămâne seacă.

Ai vrea să poţi schimba trecutul
Să speli greşelile în zăpezile sorţii
Să nu-ţi mai bată în inimă regretul
Că ai pierdut iubirea în ceaţa dimineţii.

Mai crezi, mai speri şi mai doreşti
Ca viaţa să-ţi pună în palmă fericirea
Culeasă cu lacrimi în clipa ce iubeşti,
Dar nu o întâlneşti pe nicăierea…

În final, înţelegi că şi speranţa te înşeală
Când aştepţi prea mult de la astă viaţă,
Visul prin faldurile nopţii e o bâjbâială
Şi totuşi, nu-ţi negocia clipa ca la piaţă.

E mult prea importantă pentru tine, omule!
Cerşeşti clipe atunci când moartea e aproape.
Nu există formule pentru a găsi binele,
Tu continuă să torni iubire în a le vieţii cupe.



2 comentarii: