Treceți la conținutul principal

Nu poţi forţa iubirea


Eu mă apropii uşor de oameni, fiind o fire prietenoasă şi sociabila. Mă ataşez foarte tare de oameni, iar asta mă face să-mi pese, să nu-mi fie indiferent când cineva nu mă mai vrea în preajmă. Mă implic total într-un lucru, într-o relaţie, nu conteaza de ce tip e. Însă de multe ori, obosesc să relaţionez cu oameni cărora nu le pasă...
Dragostea şi prietenia nu se pot oferi cu forţa cuiva. Am învăţat să nu-mi ofer cuvintele celor care nu au nevoie de ele, care nu ştiu să le preţuiască. Am învăţat că binele nu se dăruieşte împotriva voinţei celuilalt.

Emile Zola spunea ceva foarte adevarat: „Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa.” Într-adevăr, cred ca banii nu pot cumpăra sentimente frumoase şi emoţii valoroase, iar dragostea se oferă doar celui care are nevoi de ea şi nu se obţine recurgând la manipulare, ameninţări, santaj emoţional, pentru că dragostea e un sentiment pur şi liber. Inima nu ascultă de comenzi, reguli şi constrângeri. Dragostea fie există, fie nu... În iubire, nu sunt jumătăţi de măsură. Poţi forţa pe cineva să fie cu tine, să stea lângă tine, însă nu-l poţi forţa să simtă ceea ce ai vrea tu: iubire. 
Dragostea se obţine prin frumuseţea sufletului tău, care se armonizează cu trăirile celuilalt. În dragoste nu e nevoie de forţă, ci de sensibilitate, nu e nevoie de reguli, ci de emoţie...

Nu poţi forţa iubirea să-ţi împlinească voia, ci poţi doar să o laşi să-ţi atingă viaţa cu aripa-i de vis... Nu poţi forţa iubirea să meargă pe drumul tău, căci ea e asemeni unui cal care o ia la galop, când i se pune căpăstru. Atunci când îi mângâi chipul, îţi mănâncă din palmă.
Nu poţi obliga norii să dea mai multă ploaie, florile să se deschidă mai mult, firul de iarbă să crească mai repede, izvorul să nu mai curgă la vale, trandafirii să nu-şi mai împrăştie mireasma în zare, stelele să nu mai lumineze cerul... Poţi doar să le recunoşti frumuseţea, puterea, gingăşia, naturaleţea şi dăruirea continuă pentru bucuria lumii. Aşa e şi în dragoste. Nu o poţi obliga să vină mai repede, să stea mai mult, să rămână pentru totdeauna...

"Nu te pot face să mă iubeşti dacă nu mă iubeşti,
Nu-ţi poţi obliga inima să simtă ceva ce nu va simţi..."

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe