Sunt copac îmbrăcat în lumina
unui cer dezgolit de regrete
crengile-mi sunt atele la durere
când un vânt rece de toamnă trece,
trezindu-mi din vis rădăcina.
Sunt copac mângâiat de suflarea
unei clipe ce zace-n speranţă
Aştept lacrima soarelui să spele
de pacate, coroana abandonată
în tăcerea ciorilor stinghere.
O toamnă, zeiţă ce ţeşi visarea
Mai, lasă-mi frunzele să-mi acopere
gândurile ce mor de dorul iubirii
să-mi aducă a veşniciei adiere
păsările să mă atingă cu degetele fericirii.
unui cer dezgolit de regrete
crengile-mi sunt atele la durere
când un vânt rece de toamnă trece,
trezindu-mi din vis rădăcina.
Sunt copac mângâiat de suflarea
unei clipe ce zace-n speranţă
Aştept lacrima soarelui să spele
de pacate, coroana abandonată
în tăcerea ciorilor stinghere.
O toamnă, zeiţă ce ţeşi visarea
Mai, lasă-mi frunzele să-mi acopere
gândurile ce mor de dorul iubirii
să-mi aducă a veşniciei adiere
păsările să mă atingă cu degetele fericirii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu