Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 7 octombrie 2011

Sunt copac

Sunt copac îmbrăcat în lumina
unui cer dezgolit de regrete
crengile-mi sunt atele la durere
când un vânt rece de toamnă trece,
trezindu-mi din vis rădăcina.

Sunt copac mângâiat de suflarea
unei clipe ce zace-n speranţă
Aştept lacrima soarelui să spele
de pacate, coroana abandonată
în tăcerea ciorilor stinghere.

O toamnă, zeiţă ce ţeşi visarea
Mai, lasă-mi frunzele să-mi acopere
gândurile ce mor de dorul iubirii
să-mi aducă a veşniciei adiere
păsările să mă atingă cu degetele fericirii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu