Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 31 octombrie 2011

Frunze colorate de dor

Ploaia îmi bate la fereastră
Cu degetele nostalgicei toamne
Imi şopteşte cu voce măiastră
Dragostea picurată pe gene.

Cuvintele-mi curg fără veste
Pe frunze colorate de dor
Se zbat-n mine visele terestre
Licori lăsate de îngeri în zbor.

Sorb cu nesaţ stropii albaştri
Potolindu-mi setea nebună de tine
Te dezmierd cu ai nopţii aştri
În clipa de amor, spăl efemera trăire.

Sunt umbra care-ţi vegheză ultimul gând
Vis deghizat în ale toamnei versuri
Înmoi călimara în lacrima unui amurg
Scriu în sufletul tău, ale vieţii răspunsuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu