Lavi en rose

În sufletul meu e o rece toamnă Inima-mi este îngenuncheată, De o tristă iubire şi de soartă Fiinţa-mi parcă e moartă. O, ai plecat şi inima-mi plânge Simt cum lumina mi se stinge. Privirea mi-e goală şi tristă, Mă întreb de ce fiinţa-mi mai există.

Te rog… mai stai cu mine O clipă, să-mi fi desfătare. Să furăm din clepsidra iubirii Încă o clipă de patos nebun. Te rog… mai stai cu mine, Să mă arunci în marea de vise Să mă înalţ pe valul iubirii, Purtată de vânt spre alte zări. Te rog… mai stai cu mine Eşti îngerul existenţei mele, Tu, aripile încet mi le-ai vindecat, Să pot zbura spre infinitul Iubirii. Tu eşti visul meu cel dulce şi rebel Vis de dor şi căutare, luminat de iubire Ce mă încarcă cu tainice, subtile energii, Să simt binecuvântata clipă de „a fi”.

Mi-am luat ca mantie iubirea, Să mă păzească de cruda răutate Ce provoacă în om disensiunea, Lăsând sufletele genuine, ruinate. Speranţa-i o arzătoare făclie de cer, Ce-mi luminează acum, paşii minţii. Din scări de vise, parcă eu cobor Iubind lumina, mă înrudesc cu sfinţii. În tăcere, eu zbor în locurile celeste Culeg din albe stele, praf de credinţă Îl presar cu grijă, peste visele terestre Înveşmântate în umbre de biruinţă. Îmi spăl cuvintele cu roua de dimineaţă, Le hrănesc cu răsăritul ţesut în taină De ale noastre doruri, frânturi de viaţă Şi alung blestemul, otrăvitoare buruiană.

Timpul e un râu neobosit ce curge prin noi cu înţelepciune, determindu-ne şi pe noi să alergăm prin labirintul vieţii. Pe aripa timpului, îmi scriu visurile, dorul şi zborul ce uneori s-a frânt sub povara amintirilor. Răsfoiesc pagina amintirilor cu degetele sufletului cuprins de nostalgie. Nu vreau să trăiesc în trecut pentru că el este o iluzie, ci vreau să trăiesc în prezent deoarece el e singurul lucru palpabil ce mă determină să trăiesc intens şi sa fiu vie. Trecutul are rolul lui, acela de a înmagazina experienţe şi trăiri ce ne ajută în timp să ne descoperim şi să apreciem mai mult ziua prezentă. Dacă trecutul nu se mai poate rescrie, prezentul poate fi modelat şi transformat, conform gândurilor şi trăirilor noastre… Foarte mulţi trăiesc ori în trecut, ori în viitor, dar prea puţin în prezent şi astfel nu mai găsesc bucuria în a trăi clipa. Deschid fereastra clipelor şi respir bucuria de a exista aici, pe acest pământ răstignit de atâtea idealuri goale. Se simte un aer impregn...

Aşa cum am promis, voi încerca să scriu în jurnal gândurile ce freamătă înăuntrul meu şi să continui discuţia de ieri, despre câteva dintre coordonatele profunde ale sufletului meu: luptă, suferinţă, voinţă, speranţă, dor şi iubire. Pe harta interioară am redescoperit bucuria de a fi eu şi de a-mi reclădi visurile învăluite în fumul disperării şi suspinelor. Nu am disperat sub povara tristeţii, mi-am spus de fiecare dată când eram sub flama durerii(care ne arde zgura ego-ului) că trebuie să lupt şi să zâmbesc din nou. Am realizat că sunt un om puternic. Viaţa ne provoacă în fiecare clipă. Trebuie să-i acceptăm provocările şi să înţelegem că nu trebuie să stăm pe loc, pentru că nici viaţa nu o face. Scopul nostru este de a evolua şi a deveni fiinţe mature şi puternice, iar pentru asta trebuie să ne restructurăm priorităţiile în ordinea potrivită. Să nu lăsăm miciile bucurii şi clipele de lumină să treacă pe lângă noi… trebuie să intrăm în jocul vieţii cu bucuria şi curiozitatea unui...

De multe ori, am încercat să vă fac părtaşi la emoţiile, idealurile şi experienţele mele. Şi azi, aş dori să dau frâu imaginaţiei şi să vă fac să vedeţi universul cuvintelor aşa cum e el… fascinant şi complex, un univers care ne duce pe culmile cele mai înalte ale visului. Avem nevoie de vis, dar şi de o abordare corectă a realităţii exterioare. Am o filozofie de viaţă ce merită spusă. Aş vrea ca mulţi să vadă lume din jur prin ochii mei, ce au fost scăldaţi de roua suferinţei. Am un mod aparte de a comunica cu florile, cu păsările cu… Natura. De exemplu, îmi place să stau ore în şir să privesc florile, păsările ce străpung cerul cu zborul lor neobosit. Mă întreb de multe ori, câţi oameni se opresc din mersul lor, pentru a observa şi a admira nişte vietăţi mici şi delicate, aşa cum sunt păsărelele… câţi îşi rup din timpul lor să se bucure de o floare, de un apus splendid de soare? Îmi place să-mi comunic trăirile şi să descopăr împreună cu Universul bucuria de a crea, de a fi reală,...

Mă visez un trandafir roşu cu sclipirea unei raze albastre ce transformă în Rai, fiecare ciob de trăire. gândurile mi s-au frânt în spinii timpului. tu eşti un fluture înveşmântat în infinit te aşezi pe petalele-mi deschise spre iluzia dragostei. Vântul ne leagănă uşor în somnul veşniciei… ca-ntr-un balansoar al destinului. Nici tu, nici eu, nu ne dezlipim gândurile ce stau captive nopţilor fierbinţi de vară.

În sfârşit, a venit vara… Soarele râde cu mai multă poftă pe cerul azuriu care îmi inundă sufletul cu străluciri de tinereţe. Rândunele ciripesc în graiul lor plin de candoare, trezindu-mi sufletul din tăcutele visuri. Cireşii s-au înroşit de dragostea ce-o poartă albastrului cerului…un cer cu vise colorate de asfinţitul dorinţelor. Cireşele apetisante mă duc cu gândul la cireşul din curtea bunicii, care în fiecare an se lăsa pe mâinile noastre, a copiilor, dornici de a ne umple buzunarele cu roadele-i zemoase. Amintirile plăcute sunt ca un izvor de lumină ce se revarsă peste timpul prezent. Vântul mă atinge pe furiş, cu mângâierea florilor de salcâm, împletindu-mi în plete surâsul tău enigmatic Azi, cerul e ca o mare însetată de gustul ţărmului mult iubit. Îl privesc cu mirarea şi bucuria unui copil…cu zâmbetul îi ating inima ţesută în lacrimile îngerilor. Inspir intens respiraţia verii ce are parfum de iarbă proaspăt cosită şi gust de fragi sălbatici. Am aşteptat cu ardoare atinge...