Câţiva stropi de durere se odihnesc pe coala de hârtie,de parcă ar dori să scrie în locul meu fiorul iubirii.Ce sunt lacrimile?Cine este capabil să le definească?Lacrimile sunt picăturile de ploaie când mai reci când mai fierbinţi ale sufletului nostru.Din emoţii intense se nasc lacrimile.Lacrimile au menirea de a ne spăla interiorul de mâlul suferinţei şi a răutăţii,de a ne uda solul interior pentru ca sufletul nostru să rodească,de ne purifica trăirile şi a le da intensitate.Ele sunt descătuşarea fiinţei prinsă în chingile deznădejdii şi neputinţei.Lacrimile sunt reprezentarea emoţiilor unui om.Ele sunt manifestarea celor doi polii: ai durerii şi ai fericirii.Când plângem de durere sau de bucurie noi dăm dovada existenţei noastre,arătăm că suntem capabili să „trăim”.
Oare şi îngerii plâng?Cunosc ei gustul dulce-sărat al lacrimilor?Mereu m-am întrebat asta.De multe ori,păşesc pe tărâmul lacrimilor,lăsându-mă invadată de un potop de emoţii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu