Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 5 iunie 2010

IUBIREA, EPISOD MARCANT AL VIEŢII


Pentru mine,iubirea s-a confundat cu viaţa însăşi.Nu se poate viaţă fără iubire şi iubire fără viaţă.În opinia mea,cele două se întrepătrund,se armonizează şi se confundă.Iubirea înseamnă o căutare asiduă,presupune efort îndelungat.Iubirea a constituit căutarea neîncetată a sufletului meu.
De când mă ştiu,iubirea a fost şi este rugăciunea fierbinte a inimii mele.M-am rugat clipă de clipă să descopăr iubirea,s-o înţeleg şi să-i experimentez toate faţetele.Nu am cerut averi materiale,faimă şi succes,ci doar iubirea-bogăţia şi strălucirea unei fiinţe.Din fericire,am găsit iubirea şi i-am gustat din plin cupa-i de har.Am descoperit că ea e duală:e dulce ca mierea dar şi amară ca pelinul,e o binecuvântare dar şi un blestem.Eu i-am cunoscut ambele laturi.

Tu,iubitul meu eşti primăvara sufletului meu ce fiinţa mi-ai reînviat-o din cenuşa amintirilor dureroase.Eşti Luceafărul de dimineaţă ce a alungat noaptea grea din mine.O lumină vie şi strălucitoare m-a învăluit cu putere.Mi-ai luminat întreagă viaţă acoperită de ceva timp de norii tristeţii.Eşti ruga arzătoare,cuvântul nerostit al inimii mele.Eşti oglinda sufletului meu ce reflectă cu acurateţe ale mele simţăminte,visuri şi speranţe.M-am descoperit pe mine prin tine.Tu iubitul meu ai fost şi eşti cerul meu cu soare,iar eu pasărea ce-ţi brăzdează nemărginirea,înâlţându-mă până la soare,sorbind lacrimile îngerilor şi zburînd pe cele mai înalte culmi ale fericirii.Iubirea adevărată şi profundă,neatinsă de nici un interes egoist,cea necondiţionată,este cea care mi-a regenerat fiecare bucăţică a sufletului şi care mi-a vindecat aripile frânte.Iubirea şi numai iubirea pune balsam pe inimile noastre zdrobite.Ea ne redă aripile speranţei,să zburăm din nou spre ceruri senine.
Dragostea ta mi-a dat aripi de vultur să zbor neobosită spre înalt,dincolo de cerul întunecat de dureri,spre cele mai înalte culmi ale existenţei.Sunt o pasăre ce şi-a găsit patria.Mi-ai insuflat curajul de a lupta,de a nu renunţa la visurile cele mai îndrăzneţe,să aleg mereu calea adevărului şi să caut neîncetat comorile ascunse-n mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu