Treceți la conținutul principal

IUBIREA, EPISOD MARCANT AL VIEŢII


Pentru mine,iubirea s-a confundat cu viaţa însăşi.Nu se poate viaţă fără iubire şi iubire fără viaţă.În opinia mea,cele două se întrepătrund,se armonizează şi se confundă.Iubirea înseamnă o căutare asiduă,presupune efort îndelungat.Iubirea a constituit căutarea neîncetată a sufletului meu.
De când mă ştiu,iubirea a fost şi este rugăciunea fierbinte a inimii mele.M-am rugat clipă de clipă să descopăr iubirea,s-o înţeleg şi să-i experimentez toate faţetele.Nu am cerut averi materiale,faimă şi succes,ci doar iubirea-bogăţia şi strălucirea unei fiinţe.Din fericire,am găsit iubirea şi i-am gustat din plin cupa-i de har.Am descoperit că ea e duală:e dulce ca mierea dar şi amară ca pelinul,e o binecuvântare dar şi un blestem.Eu i-am cunoscut ambele laturi.

Tu,iubitul meu eşti primăvara sufletului meu ce fiinţa mi-ai reînviat-o din cenuşa amintirilor dureroase.Eşti Luceafărul de dimineaţă ce a alungat noaptea grea din mine.O lumină vie şi strălucitoare m-a învăluit cu putere.Mi-ai luminat întreagă viaţă acoperită de ceva timp de norii tristeţii.Eşti ruga arzătoare,cuvântul nerostit al inimii mele.Eşti oglinda sufletului meu ce reflectă cu acurateţe ale mele simţăminte,visuri şi speranţe.M-am descoperit pe mine prin tine.Tu iubitul meu ai fost şi eşti cerul meu cu soare,iar eu pasărea ce-ţi brăzdează nemărginirea,înâlţându-mă până la soare,sorbind lacrimile îngerilor şi zburînd pe cele mai înalte culmi ale fericirii.Iubirea adevărată şi profundă,neatinsă de nici un interes egoist,cea necondiţionată,este cea care mi-a regenerat fiecare bucăţică a sufletului şi care mi-a vindecat aripile frânte.Iubirea şi numai iubirea pune balsam pe inimile noastre zdrobite.Ea ne redă aripile speranţei,să zburăm din nou spre ceruri senine.
Dragostea ta mi-a dat aripi de vultur să zbor neobosită spre înalt,dincolo de cerul întunecat de dureri,spre cele mai înalte culmi ale existenţei.Sunt o pasăre ce şi-a găsit patria.Mi-ai insuflat curajul de a lupta,de a nu renunţa la visurile cele mai îndrăzneţe,să aleg mereu calea adevărului şi să caut neîncetat comorile ascunse-n mine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau