Să poţi să speri când totul se dărâmă,
să ai curaj să mergi pe-a vieții sârmă,
să încerci să cuprinzi tot necuprinsul,
să poţi să-ţi ridici din ruine visul...
Să poţi face din credinţă o armă,
în luptă s-o foloseşti fără teamă,
să cauţi stelele eternității stăruitor,
uitându-te spre cer, vei fi biruitor.
Să poţi mângâia, chiar de sângerezi,
în ziua de mâine, tu mereu să crezi,
să-ţi scrii cu litere aldine al tău viitor,
să fii tare, chiar de eşti un visător!…
Să zâmbeşti când zilele aduc furtună,
să poţi iubi într-o lume fără lumină,
să dăruieşti când nu primeşti nimic
să-i tratezi la fel, pe cel mare și cel mic.
Să poţi lupta când rănile rău te dor,
chiar de cazi la pământ şi nu ţi-e uşor,
să poţi învinge mereu prin iubire,
vei primi atunci cununa de fericire!...
Versuri: Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu