Necuvântătoarele urlă cu nelinişti de dor
În pădurea în care arde ucigătorul foc.
Visuri angelice-n ele se sting şi mor
Să luptăm, să salvăm, nu să stăm pe loc.
Speranţele ne sunt răpuse prea devreme
De către demonul cu chip de suferinţă.
Să rezolvăm ale vieții și ale morții dileme.
Clipa trece… Și noi prin a ei circumferinţă.
Ceasul arată că iubirea-i aici şi acum,
S-o întoarcem mereu la începuturi.
Fiorul adamic e polen scuturat în fum,
Convertește omiziile în herghelii de fluturi.
Să alergăm cu viaţa până dincolo de soare,
Să culegem din galaxii o stea albastră.
Cu inima şi cerul să facem prinsoare
Că va lumina planeta noastră...
Versuri: Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu