Moleculele fericirii

Luna face din sufletele noastre
un jurnal –
închis în încheieturile șubrede
ale clipei.
Adâncindu-și privirea
în tăcerile nopții,
scrie poeme pe epiderma vieții –
o rană deschisă
prin care respiră doar dorul;
din ea se secretă molecule ale fericirii,
le îngițim în zorii modelați
de fiori care nu trec...

Nicio cicatrice nu-mi rămâne
când umbra iubirii îmi atinge trupul
simt doar emoția secundei incadenscente
cum îmi brăzdează celulele.
O linie sinuoasă
mă conduce către mâine,
o urcare dureroasă, nevăzută
ca fața timpului.
Și luna (mi)-e plină de noi –
gânduri rătăcite în înălțimea visului
Aș vrea să am o undiță
să-i prind misterul
și să pot hrăni pe cei însetați
de clorofila începutului.

(Autor: Lavinia Elena Niculicea, 4 noiembrie 2017)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Citiți mai multe

Florile cerului

Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond. Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine. Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog