Lavi en rose

Mi-e tare dor de tine, mamă! S-au împlinit 3 luni de când te-ai dus! Trăieşti în versul meu... O, mamă, felinarele inimii s-au stins, de când te-ai dus. Stelele acum te dezmiardă cu atingerea Raiului, eu plâng în cuvinte şi cerşesc primăveri. O, mamă, scutură un nor şi trimite-mi ploi de lumină să mai pot planta răsad de zâmbete. P.S. Timpul trece, oamenii pleacă... Dragostea şi dorul de ei rămân cu noi.

Uneori te îndepărtezi…Constaţi cui îi pasă de tine cu adevărat, dacă oamenii la care ţii sunt în stare să dărâme zidurile dintre voi sau pur şi simplu renunţă... Unii oamenii sunt ca racii, fac un pas spre tine şi doi înapoi. Fac un gest apoi se retrag de teama sau din cauza reacţiilor celor din jur.  Alţii sunt ca vântul de primăvară, schimbatori, cum bate vantul, azi spre nord, mâine spre sud, în funcţie de conjunctură, de atitudinea celorlalti. Îmi plac oamenii asumaţi, ca re îşi asumă ceea ce fac sau nu fac, până la final, cărora nu le e teamă de reacţiile oamenilor, ci simt teamă doar de Dumnezeu. Am o vorbă pe care o voi repeta şi acum: Timpul stabileşte valoarea lucrurilor şi profunzimea sentimentelor. De fapt, timpul e cel mai bun oftalmolog, care ne determină să vedem cu claritate lucrurile aşa cum sunt şi nu aşa cum am dori să fie. Am învăţat că trebuie să respecţi toţi oamenii, dar să te încrezi în Unul singur: Dumnezeu. Adevărul doare şi uneori nu-l poti suporta, ...

Gândul meu de azi:  Am înţeles că cel mai bun lucru în viaţa este să fii tu însuţi… Să rămâi ceea ce eşti chiar dacă lumea încearcă să te introducă sub tiparul ei. Am ajuns la un punct în care nu mă mai interesează ceea ce cred ceilalţi despre mine, dacă mă apreciază sincer sau nu. Asta e problema lor. Viaţa este prea scurtă pentru a trăi ca sa fii pe placul celorlalţi. E important să ajungi să te cunoşti pe tine şi să te simţi bine în pielea ta. Nu caut să fiu acceptată, pre ţuită şi iubită cu orice preţ şi de către oricine. Mă caut pe mine prin jungla asta de (pre)judecăţi, de păreri şi prin labirintul meu sufletesc. Mereu mama îmi spunea că sunt prea încăpăţânată şi am o personalitate prea puternică. Iar eu îi răspundeam că nu s-a născut omul acela care să mă poată domina.  emoticon smile  Cred că am fost creată cu o inimă rebelă şi non-conformistă, căreia nu-i place să i se impună lucruri (cred că este şi o caracteristică a "taurului") . Nu încerca să te schimb...

Pentru toţi aceia cărora le-a fost dor de versul meu. Vă dăruiesc noua mea poezie, cu drag: De-ar fi să te pierd vreodată Aş învăţa zi de zi cum e să mori, Lacrima-mi pe obraz va fi brodată, M-ar alina doar visele din zori. De-ar fi să pot să te întâlnesc Aş crede că viaţa mi-a zâmbit. Divin ar deveni tot ce e omenesc Şi-aş înflori sub raza soarelui iubit. De-ar fi să pot acum înşela timpul Să-l pot întoarce spre clipa îndrăgită, De iubire mi s-ar lumina tot chipul, Inima mi-ar fi o zambilă fericită… De ar fi să mă chemi cu albastrul Aş simţi că plutesc pe ale cerului ape ca o lebădă ce îţi cunoaşte dorul şi prin nuferi de vers te aduce aproape. De ar fi să mă mai nasc încă o dată Tot pe tine te-aş păstra în gând... Te-aş ascunde în cuvânt câteodată Să poţi să-mi citeşti povestea, flămând. (De ar fi... Versurile:  Lavinia Elena Niculicea , 3 ianuarie 2016)