Azi noapte mi-a apărut un înger în vis: era mama. Îmi vorbea şi totul mi se părea real... E paradoxal, însă cu cât e mai aproape cineva pe care-l iubeşti, cu atât mai mult ţi se face dor de el... Aş fi vrut să pot să o scot din acel vis şi să rămână cu mine în această realitate, de multe ori cenuşie şi neînţeleasă. Să o pot îmbrăţisa. O pot face doar prin aceste versuri:
Visez că vei veni şi-n astă iarnă
Mă vei îmbrăţişa ca altădat'
Balsam vei pune pe a mea rană
Mamă, din vis nu ai să pleci niciodat'...
Mă vei îmbrăţişa ca altădat'
Balsam vei pune pe a mea rană
Mamă, din vis nu ai să pleci niciodat'...
Şi dorul tău îl voi purta de acum
Ca pe a cerului nestemată,
Să-mi lumineze al vieţii drum
Mama, cum să trăiesc,vino şi mi-arată!
Ca pe a cerului nestemată,
Să-mi lumineze al vieţii drum
Mama, cum să trăiesc,vino şi mi-arată!
(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 decembrie 2015)
P.S. Doamne, cum aş putea uita începutul, unde aş putea regăsi cel mai cald loc, braţele mamei?
In amintirea mamelor care s_au ridicat spre cer....Cind umbra noptii se coboara,pe truda mea de peste zi,Si oboseala ma doboara,Incerc zadarnic a dormi.C-aevea chipul tau mi-apare, Cum eu in amintiri ti-l port,Si ma privest cu drag si-ngrijorare,O ,mama tu esti peste tot ! Te strig dar in zadar maicuta Tu nu-mi raspunzi cat te-asi striga,Dar ma privesti cu drag dintr-o steluta MA DOARE MAMA DRAGA LIPSA TA !Simata Lavinia si eu mi-am pierdut mama si va inteleg durerea .
RăspundețiȘtergere