Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 13 decembrie 2015

În vis...


Azi noapte mi-a apărut un înger în vis: era mama. Îmi vorbea şi totul mi se părea real... E paradoxal, însă cu cât e mai aproape cineva pe care-l iubeşti, cu atât mai mult ţi se face dor de el... Aş fi vrut să pot să o scot din acel vis şi să rămână cu mine în această realitate, de multe ori cenuşie şi neînţeleasă. Să o pot îmbrăţisa. O pot face doar prin aceste versuri:
Visez că vei veni şi-n astă iarnă
Mă vei îmbrăţişa ca altădat'
Balsam vei pune pe a mea rană
Mamă, din vis nu ai să pleci niciodat'...
Şi dorul tău îl voi purta de acum
Ca pe a cerului nestemată,
Să-mi lumineze al vieţii drum
Mama, cum să trăiesc,vino şi mi-arată!
(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 decembrie 2015)
P.S. Doamne, cum aş putea uita începutul, unde aş putea regăsi cel mai cald loc, braţele mamei?

Un comentariu:

  1. In amintirea mamelor care s_au ridicat spre cer....Cind umbra noptii se coboara,pe truda mea de peste zi,Si oboseala ma doboara,Incerc zadarnic a dormi.C-aevea chipul tau mi-apare, Cum eu in amintiri ti-l port,Si ma privest cu drag si-ngrijorare,O ,mama tu esti peste tot ! Te strig dar in zadar maicuta Tu nu-mi raspunzi cat te-asi striga,Dar ma privesti cu drag dintr-o steluta MA DOARE MAMA DRAGA LIPSA TA !Simata Lavinia si eu mi-am pierdut mama si va inteleg durerea .

    RăspundețiȘtergere