Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 8 decembrie 2015

Cineva Acolo Sus mă iubeşte


Azi, am primit o dovadă a iubirii lui Dumnezeu... De fapt, de-a lungul timpului am primit nenumărate astfel de dovezi din partea Celui de Sus şi a oamenilor, chiar dacă am trecut prin situaţii dureroase. Da, am primit lecţii dure de viaţă, dar şi lecţii minunate de iubire, de bunătate... Întotdeauna viaţa compensează lucrurile. Ca şi cum cerul plin de nori este străpuns adeseori de o rază de lumină. Ştiu că există Cineva acolo Sus care mă iubeşte (şi eu îl iubesc) şi îmi poartă de grijă. Este încurajator să ştii că Cineva îţi cunoaşte inima. îţi înţelege durerea, îţi numără lacrimile, îţi ocroteşte visurile, ca şi cum ţi-ar şopti: Eu nu te-am uitat! Sunt aici lângă tine. Cel mai minunat lucru este să recunoşti prezenţa iubirii, asemeni unui porumbel care vine, se aşază lângă tine şi îţi mângâie clipele cu frânturi de Cer.
Faptul că mă trezesc dimineaţă, că pot privi cerul, că-l pot cunoaşte pe Dumnezeu, că mă bucur de o floare, de un apus mirific, de prietenia celor din jur, de momentele de creativitate, toate acestea le traduc prin bunătate şi recunoştinţă. Acum, apreciez şi mai mult fiecare clipă de viaţă, fiecare om, fiecare gest frumos ce vine din partea cuiva, pentru că ştiu cât cântăreşte viaţa şi dragostea. Important este să ne încredem mereu în Dumnezeu, indiferent de provocările vieţii. El nu-l părăseşte pe omul cu inima curată. Am învăţat cât de mult înseamnă o rugăciune din inimă, să te rogi nu doar pentru tine şi pentru cei care suferă, indiferent de cum te tratează unii oameni. În asta constă adevărată dragoste, să iubeşti şi mai mult, chiar dacă suferi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu