Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 18 august 2015

Povestea noastră




Mă gândesc că de nu te mai văd,
Lacrimile or să cadă înăuntru
În amintiri de o clipă te revăd
Arunc cu vise în timpul hâtru.

Să stea pe loc secundele de dor
Uitarea s-o trimitem pe o stea
Să conjugăm al dragostei fior
Cu azi, cu noi… Aşa-ncepe povestea!

Să nu mai ştim de anotimpuri
Hotarele trăirii să le încălcăm
Să fim sălbatici maci pe câmpuri
Cu poemele visării să ne îmbrăcăm.

Povestea noastră să cuprindă Raiul
Acolo unde îngerii nu jertfesc lacrimi
Aripile cerului s-alunge din noi pustiul
Iubirea s-o scriem în abisuri şi-n înălţimi.

Suntem doi pescăruşi născuţi de lumină
ce visează că primesc sărutul mării.
Ne tolănim pe plaja cu atingerea-i fină,
adormind în braţele scurte ale fericirii.

12.08.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu