Lavi en rose

Dragi prieteni, va ofer cu bucurie cel mai recent videoclip in care am pus toata dragostea.  Versurile imi apartin,( Lavinia Elena Niculicea );   Muzica:  Secret Garden  (Sometimes when it rains)!  Sper sa va placa! Frunze colorate de dor...

Întâlnim tot mai des la semenii noştri o atitudine care mie personal mi se pare cea mai respingătoare... Mă refer la: mândrie, aroganţă, îngâmfare. Unii chiar abuzează de aceste "calităţi". Ştiţi acei oameni care se dau mari şi tari, adopta o atitudine de superioritate? Ii observi după privire şi după limbajul corpului. Îşi dau ochii peste cap, gesticulează din mâini ca să arate prin toţii porii cât sunt ei de buni, de grozavi, însă în definitiv dacă îi analizezi în profunzim e nu ştiu nimic şi sunt atât de mărunţi. Cineva spunea că: Omul îngâmfat întotdeauna este mic la suflet. Întotdeauna am admirat oamenii modeşti, umili, simpli ca şi atitudine, dar atât de complecşi ca structură mentală şi sufletească. Oameni care deşi ştiu atât de multe, nu vor să îţi arate asta şi îţi dau impresia că mai au de învăţat. Oameni care sunt discreţi, dar în a celaşi timp iţi lasă sentimentul că sunt aproape de tine. Doamne, ce frumosi sunt astfel de oameni! Respect oamenii naturali, sim...

Da, avem un nou Preşendinte, însă luptele continuă şi problemele sunt încă aici… E multă euforie şi entuziasm în aceste zile, însă eu zic că bucuria nu prea ţine mult şi că ne aşteaptă zile grele pentru a schimba lucrurile. E un drum lung şi chiar dacă e pavat cu intenţii bune, uneori e greu de străbătut şi destinaţia nu e mereu cea dorită. Vorba lui Eminescu: "La steaua care-a răsărit/E-o cale-atât de lungă,/Că mii de ani i-au trebuit/Luminii să ne-ajungă…" De aici încolo, oa menii nu mai înghit nişte simple cuvinte, promisiuni, care le lasă sufletele goale, ci sunt flămânzi după fapte, lucruri concrete. Trebuie ca noul conducător să confirme toată încrederea investită în el, toată susţinerea şi energia dăruite. Este o grea răspundere… În viaţa celui care conduce trebuie să primeze principiile sănătoase şi interesele cetăţenilor pentru a aduce ceva bun şi constructiv în societate. Pe de o parte e de înţeles aceasta euforie. Au trecut 25 de ani de la Revoluţie, în care oa...

Trăim într-o societate consumistă, în care scara valorilor s-a inversat, aceasta dorinţă nebună de a avea este echivalentă cu a fi. Omul nu mai este apreciat pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce el are. Valorile nu mai sunt preţuite... Lucrurile tind să fie mai importante ca oamenii. Tehnologia incet, incet ocupa locul sentimentelor. Lucrurile devin mari, iar sufletele mărunte... Este o criză de sentimente măreţe, de idei frumoase, iar din această cauză ne-am p ierdut identitatea sufletească. Nu mai ştim cine suntem, cum ar trebui să fim, ce să iubim, de ce existăm, cât valorăm, unde am ajuns...  Oamenii pentru a se redefini au nevoie să se întoarcă la valorile adevărate, să-i iubească pe ceilalţi şi să tragă foloase din lucrurile dobândite, nu să iubească lucrurile, încât să uite de cei de lângă ei. Trebuie să construiască mai mult în interior şi mai puţin în exterior. Lavinia Niculicea

Oh, tu, linişte albastră, Mi-ai strâns în braţe zarea Să pot auzi de la fereastră Cocorii ce-şi cântă plecarea. Oh, tu, linişte albastră, Mă înfăşori c-un şal de dor Să simt iubirea cea măiastră Cum trece prin viaţă-n zbor. Azi, te scriu cu liniştea mea, E albastră ca atunci când iubeşti Ochii ce îţi privesc profunzimea. Ale iubirii semne îmi spun cine eşti. Că tu poţi fi frântura mea de cer Cu seninul clipelor de primăvară Doar tu ai descoperit al meu mister În liniştea albastră ce ne-nconjoară. 13.11.2014 Lavinia Niculicea Vă ofer cele mai recente versuri, dragi prieteni! Sper să va regăsiţi în "Liniştea mea albastră". O seară frumoasă!

Să poţi să speri când totul se dărâmă. Să poţi să crezi când viaţa ţi-e o dramă Să încerci să cuprinzi tot necuprinsul. Să poţi să-ţi ridici din ruine, visul... Să zâmbeşti când zilele aduc furtună Să poţi iubi când totul în jur e ură. Să dăruieşti totul când nu primeşti nimic Să-ţi ştergi lacrimile făcute de inamic. Să poţi lupta când rănile te dor, Chiar de cazi la pământ şi nu ţi-e uşor Să poţi învingi în viaţă mereu prin iubire Atunci în dar vei primi cununa de fericire! Lavinia Niculicea

Nu putem să fim în fiecare moment al vieţii noastre surâzători, aşa  cum nici soarele nu străluceşte cu aceeaşi intensitate sus pe cer, uneori el lasă ca norii să-l acopere, să-şi acorde clipe de  regăsire…  La fel şi noi, oamenii, avem momente în care ne pierdem strălucirea, ne lăsăm acoperiţi de ceaţa lucrurilor neînsemnate sau pur şi simplu sufletul nostru nu mai are forţa de a alerga…  Avem momente când aripile ni se rănesc în spinii vieţii şi nu mai putem zbura, avem momente când doar ne târâm, tragem de noi, pentru că viaţa nu ne atinge doar cu raze de soare, uneori ne mai stropeşte şi cu ploaie, după caz furtuni…  Am învăţat că viaţa nu e doar pictată în roz, uneori  înseamnă alb  şi negru, lumini şi umbre, aceste contraste sufleteşti care ne guvernează…  Am învăţat că uneori te poţi prăbuşi din nimicuri, alteori stai în  picioare, chiar dacă eşti îmbrâncit…  Nu ştim cum să reacţionăm la loviturile vieţii, care e  s...

Împărtăşesc cu voi cele mai recente gânduri şi sper să vă facă plăcere să le citiţi: Avem multe de învăţat de la Natură. Eu o numesc maestra noastră, pentru că ea ne învaţă încontinuu despre dăruire, despre frumuseţe, despre acceptare, despre puterea de a înfrunta şi de a te adapta condiţiilor vitrege, despre împărtăşirea acea plină de bucurie, despre seninătate şi tihnă sănătoasă, despre răbdare, despre iubirea divină, care nu se irită din orice, care nu se schimbă nicioda tă, indiferent de durerile suportate, care oferă oricui, oricât. Aţi observat cum Cerul ne dăruieşte ploaia - lacrimi de înger -, soarele ne dăruieşte lumina - privirea senină a lui Dumnezeu -, stelele ne strecoară în inimi o clipă de magie, când strălucesc ca diamantele peste pământ? Aţi observat cum pământul ne oferă hrană, indiferent dacă suntem buni sau răi? Aţi observat cum sămânţa răbdătoare încolţeşte şi nu renunţă chiar dacă ştie că e nevoie de timp şi încercări până să rodească? Dacă am sta să privim...