Poţi să-ţi alegi atitudinea...

Eu pun preţ pe oamenii care sunt sinceri, care au curajul să te privească în ochi şi să-ţi spună ceea ce simt faţă de tine, indiferent cât de neplăcut sau dureros ar fi adevărul, decât să se ascundă, să te evite... Poate că pentru unii oameni e mai confortabil aşa. Nu şi pentru mine. Sunt incompatibilă cu laşitatea.
Am ajuns să înţeleg că omul care nu mai împărtăşeşte cu tine ceea ce gândeşte, ce simte, ceea ce trăieşte, deja a renunţat să-i mai pese de tine.
Omul care nu se lasă găsit, nu merită să fie căutat. Cine te ignoră, nu pune preţ pe ceea ce simţi. Nu încerca să vezi pe cineva, care nu dorește să se lase văzut, pentru că nu poți obliga pe nimeni să-ţi ofere bucăţele sufletului său. Nimic durabil nu se întemeiază pe indiferenţă. Nimic bun nu iasă din constrângere şi obligaţie. Nici iubirea, nici prietenia, nici inima, nimic nu poate fi oferit cu forţa. Lăsaţi-le oamenilor libertatea să vă caute, să vă accepte, să vă iubească sau nu... Dacă le pasă, ei singuri vor dori să fie în preajma voastră. E greu să ajungi să ai această atitudine, însă e cea mai bună alegere, dacă vrei să nu mai suferi... Am învăţat că nu poţi să schimbi sentimentele cuiva, impunându-ţi voinţa.Tot ce poţi să faci este să-ţi schimbi tu atitudinea, să priveşti altfel lucrurile. Lucrurile minore nu sunt pentru sufletele mari.
Să iubiţi oamenii pentru care sunteţi o prioritate , să vă înconjuraţi de oameni care vă preţuiesc şi vă sunt aproape, indiferent de greşeli, de supărări, de conjuncturi nefavorabile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Citiți mai multe

Florile cerului

Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond. Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine. Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog