Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 30 octombrie 2014

Ce am fi fără amintiri?


Ce am fi noi, oamenii, fără amintiri? Poate, umbre deposedate de trup? Lacrimi neplânse la vremea lor, clipe ce se scurg printr-o clepsidră cu sticlă mată? Amintirile ne duc spre oamenii pe care i-am iubit, care nu pot fi uitaţi, spre lucrurile trăite ce au lăsat dâre, pe care doar inima le recunoaşte.
Ce am fi noi, oamenii, fără iubire? Dacă nu am avea iubire, nu am avea nimic. Dacă nu am fi iubire, am fi nimeni. Dacă nu am trăi iubirea, am fi morţi în uitare şi singurătate. Iubirea creează suflete noi din aluat vechi, care dospesc la bunătatea şi căldura ei. Iubind şi noi, la rândul nostru creăm…Un cuvânt, un cântec, o îmbrăţişare, o atingere poartă pecetea dragostei. Ce ne apropie de o altă fiinţă, ce ne îndeamnă să o cunoaştem, să-i atingem inima, dacă nu dragostea?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu