Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 25 octombrie 2014

Ai plecat...


Ai plecat fără un cuvânt, o îmbrăţişare
N-ai lăsat pe prispa vieţii nici o floare.
Eu primesc în gând scrisorile aşteptate,
Udate cu lacrimi de cuvinte resemnate.
Ai plecat şi eu în şoapte de vânt te chem,
Să-mi dezlegi dorurile făcute ghem…
Să-ţi ţes catrene din fuiorul de vise
Ne vom îmbrăca cu ploi de stele interzise.

Ai plecat desculţ pe o cărare de toamnă,
Cine liniştea-n suflet de acum o să-mi toarnă?
Clipele stau îngenuncheate-n rugăciune
La rădăcina unui ieri, al timpului tăciune.

Ai plecat, minunea mea, lăsându-mi pe frunze
Urme neclare, un anotimp cu năstruşnice muze…


24.10.2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu