Lavi en rose

Sunt un simplu om, ce a îndrăznit să trăiască… Un om cu experienţe umane şi aspiraţii divine, cu greşeli, cu zbucium, cu întrebări, cu temeri, cu visuri care s-au împlinit sau nu. Un om ce a strâns în desaga sufletului, lacrimi, zâmbete, regrete, erori, eşecuri, bucurii, mari dureri şi fericiri. Sunt un adult complicat, care totuşi şi-a păstrat sufletul de copil, care preţuieşte acele valori ca: iubirea, respectul, dorinţa pentru frumos, empatia, căldura umană, adevărul, generozitatea, sinceritatea... Cred într-o lume în care mai există oameni frumoşi, care nu au permis ca indiferenţa celorlalţi să le ucidă visurile, să le şteargă de pe chip floarea optimismului, cred în toţi cei care-şi păstrează nealterat sufletul... Cred în copilărie, o lume pe care o purtăm cu noi toată viaţa şi care ne luminează clipele... Iubesc luna mai, luna florilor, pentru că eu o "mică floare" atunci am privit primele raze ale vieţii. Iubesc roşul pentru că mă face să simt, să trăiesc pr...

Toamna ţese-n lunci lumina Cu sclipirea viselor de chihlimbar, Copacii se întreabă oare a cui e vina Că îşi pierd pletele… Of, ce amar! Braţele şi le întind spre înalte ceruri Pentru a culege nesfârşitele poeme Speranţele se deghizează-n geruri Ne mângâie bruma… Amurgul geme. Până mai ieri, se roteau pe cer cocori, Azi zboară-n cârduri spre senina zare Acompaniaţi de vântul cu glas de viori. Un vals de adio cu ritm de însingurare. E toamnă… cerul îşi varsă o lacrimă Pe frunzele împrăştiate de melancolie, Vremea cu tentă bacoviană ne deprimă, Visând la primăvară, zâmbetul o să învie. 17.09.2014 Lavinia Niculicea http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1410978183.html

Viaţa este asemeni unei călătorii spre autocunoaştere şi  descoperire, în care ne aventurăm clipă de clipă spre necunoscut. Am observat că noi, oamenii, devenim conştienţi de valoare clipei prezente în momentele cruciale ale existenţei noastre. Doar atunci, o savurăm la maxim, bucurându-ne de fiecare lucru, persoană întâlnită în drumul nostru. Adevărul este că nu noi ne-am exprimat dorinţa de a intra în această călătorie pe planeta “Terra”, de cele mai multe ori extenuantă, dar şi fascinantă. Am venit în existenţă şi a trebuit să învăţăm că uneori călătoria este plină de mistere, de iluzii, de dezamăgire şi de hopuri. Am aflat că trebuie să facem alegeri în fiecare zi, ele influenţând viaţa nostră, dar şi a celor din jur.  Este importantă nu durata vieţii, ci calitatea unei vieţii, cum ne-am folosit clipele pentru ca atunci când vom fi la destinaţie să nu avem regrete, resentimente şi frustrare. Nu trebuie să alergăm prin viaţă cu 200km/h, încât să nu vedem frumuseţea d...

Toamna înseamnă: ploaie tăcută, vânt neliniştit, nori întristaţi, soare timid, frunze-n zbor, melancolie dulce-amăruie, dor de veşnicie, paşi de vise pe-un covor de amintiri, parfum de crizanteme, decor ruginiu, struguri copţi, înstrăinare  apăsătoare, păsări ce ne spun bun-rămas, gânduri profunde, emoţii calde, lacrimi şi surâsuri prin cuvânt, regăsiri, clipe pline de contraste, romantism fără egal, miros de gutui coapte, reîntâlnirea cu copilăria, dansul culorilor în sufletul Naturii, şoaptele frunzelor rătăcite, visuri coapte cu parfum de poezie... Toamna e o terapie prin culoare şi vis...

Sunt cea care priveşte partea plină a paharului, partea frumoasă a lucrurilor. Sunt cea care culege trandafiri, rănindu-se de spini, care ştie că pe aceeaşi creangă a vieţii stă şi dulceaţa şi amarul. Sunt cea care caută motivul bun ascuns din fiecare situaţie, sâmburele de adevăr şi frumos din fiecare om…  Sunt cea care găseşte în fiecare clipă, oportunitatea de a o preţui şi a o trăi cu demnitate şi iubire. Sunt cea care simte că viaţa nu e tocmai roz, nici un basm din copi lărie, dar care nu renunţă să fie copil uneori, să o îmbrace în culorile calde ale speranţei, ale visării, ale iubirii de oameni şi de poezie. E greu să fii optimist, profund, demn mai ales astăzi, când lumea e atinsă de epidemia pesimismului şi superficialităţii. Nu poţi fi tot timpul cu zâmbetul pe buze, dar poţi fi un om puternic care nu renunţă la visuri, la luptă, la chemarea dragostei, la a fi tu dincolo de orice mască a durerii. Lavinia Elena Niculicea 2.09.2014

Am învăţat care clipe contează şi care nu, câţi oameni merită să-mi fie aproape, cum poţi găsi ceea ce cauţi, de ce e important să crezi şi când trebuie să păstrezi sau să dai drumul lucrurilor, oamenilor... Am învăţat că dacă ai aşteptări,  e inevitabil să nu ai dezamăgiri; dacă mergi pe calea dragostei sigur te vei împiedica de suferinţa, dar în final, vei ajunge la destinaţie… la fericire. Am învăţat că fericirea presupune să fii ocupat cu lucruri care-ţi plac, să fii înconjurat de oameni care te plac si să iubeşti mai mult ceea ce visezi că se poate. Am aflat târziu că oamenii te vor dezamăgi uneori, însă şi tu o vei face la un moment dat… Vei greşi şi ţie se va greşi, însă trebuie să accepţi că asta presupune să trăieşti, să fii om…   Sunt clipe când aş fi vrut să existe opţiunea de a te întoarce în trecut, să existe un buton prin care să activezi trecutul, să faci lucrurile în modul potrivit, să repari ce ai stricat, să eviţi urmările dureroase… Dar nu exist...

Bine ai venit, toamnă! Bine ai revenit, nostalgie Sper să ne surprinzi plăcut! Să ne îmbraci în nuanţe frumoase, să ne umpli cămările sufletului cu roade minunate, să putem oferi celor din jur multă iubire... Să ne oferi noi începuturi, în care să credem mai mult în clipa prezentă şi mai puţin în ziua de ieri. Să ne aşezi în faţă un covor lucrat din fire de speranţă şi lumină, să putem păşi spre visurile de mâine. Dragă toamnă, acoperă-ne inimile cu tot ce e mai frumos şi mai bun! Eu vă doresc o toamnă bogată în idei bune, în cuvinte calde şi în sentimente frumoase, în care să fiţi înconjuraţi doar de oameni care vă dau sentimentul că sunteţi iubiţi! Iubiţi ceea ce contează, contează ceea ce iubiţi!