Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 19 iunie 2014

Stropi de visare...


Plouă neîntrerupt... Parcă zăgazurile cerului s-au rupt. Stau şi privesc pe fereastra spectacolul ploii. Ploaia mă face conştientă de a privi mai mult în interior, de a-mi acorda timp pentru a fi cu mine,a mă cunoaşte şi a mă înţelege, de a aprecia fiecare clipă aşa cum vine... Stropi de visare, de linişte, de acceptare trec prin mine.
Ploaia cântă o melodie ce îmi dă emoţia vie a dragostei. Realizez că ploile de vara sunt scurte asemenea unor săruturi fugare pe care cerul le dă pământului umezit de un dor adânc. Mai realizez, că aşa cum Natura are nevoie nu doar de soare, ci şi de ploaie, şi noi, oamenii avem parte de ploi şi furtuni sufleteşti, pentru a ne trezi şi a ne face să preţuim soarele, seninul din privirea vieţii, care apar mai puternic pe cerul nostru. Suntem puternici, atunci când cădem şi ne ridicăm mereu, mai dornici de a merge mai departe, nu atunci când nu cădem niciodată. Dacă nu am cădea, nu am aprecia cum e să te înalţi, dacă nu ar ploua, nu am şti să ne bucurăm de soare... Dacă nu am pierde, nu am preţui câştigul, dacă nu am fi înfrânţi, nu am şti să ne bucurăm de victorie, iar dacă nu am iubi, nu am şti cât valorează un om, o clipă, o viaţă…
În timp ce aşteptăm razele de soare să ne scalde anotimpurile existenţei, să privim ploaia, să ne lăsăm mângâiaţi de ea.

19.06.2014


Autor: Lavinia Elena Niculicea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu