Treceți la conținutul principal

Stropi de visare...


Plouă neîntrerupt... Parcă zăgazurile cerului s-au rupt. Stau şi privesc pe fereastra spectacolul ploii. Ploaia mă face conştientă de a privi mai mult în interior, de a-mi acorda timp pentru a fi cu mine,a mă cunoaşte şi a mă înţelege, de a aprecia fiecare clipă aşa cum vine... Stropi de visare, de linişte, de acceptare trec prin mine.
Ploaia cântă o melodie ce îmi dă emoţia vie a dragostei. Realizez că ploile de vara sunt scurte asemenea unor săruturi fugare pe care cerul le dă pământului umezit de un dor adânc. Mai realizez, că aşa cum Natura are nevoie nu doar de soare, ci şi de ploaie, şi noi, oamenii avem parte de ploi şi furtuni sufleteşti, pentru a ne trezi şi a ne face să preţuim soarele, seninul din privirea vieţii, care apar mai puternic pe cerul nostru. Suntem puternici, atunci când cădem şi ne ridicăm mereu, mai dornici de a merge mai departe, nu atunci când nu cădem niciodată. Dacă nu am cădea, nu am aprecia cum e să te înalţi, dacă nu ar ploua, nu am şti să ne bucurăm de soare... Dacă nu am pierde, nu am preţui câştigul, dacă nu am fi înfrânţi, nu am şti să ne bucurăm de victorie, iar dacă nu am iubi, nu am şti cât valorează un om, o clipă, o viaţă…
În timp ce aşteptăm razele de soare să ne scalde anotimpurile existenţei, să privim ploaia, să ne lăsăm mângâiaţi de ea.

19.06.2014

 Autor: Lavinia Elena Niculicea

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe