Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 28 aprilie 2014

Măcar un anotimp


- Iubite, iată că liliacul a înflorit!
Când pe alee a păşit subit iubirea.
Dorul din a mea cale nu s-a mai ferit
Lacrimile mi-au tot cerşit fericirea.

Pe inima obosită un fluture a poposit
Când petalele spre cer mi s-au deschis.
Iarba durerii cu lacrimi amare s-a cosit
- Iubite, doar tu eşti al primăverii vis!

Se aude acum un cântec de vioară
Cântat de o inimă în depărtare,
Ce ar vrea să spună bunăoară:
- Vino, să-ţi dau o dulce sărutare!

Luna ne va ademeni cu poezia
Născută din dorinţa unei stele,
Ne vom lăsa scăldaţi de ploaia,
Ce va spăla ale dragostei, păcate grele.

- Rămâi cu mine, măcar un anotimp!
Să adunăm norocul din florile de liliac
Iubirea să nu ne mai afle în contratimp,
Visul să ne fie cel mai bun afrodiziac.


http://confluente.ro/Elena_lavinia_niculicea_1398692826.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu