Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 3 aprilie 2014

E nevoie de curaj...


Întotdeauna am pus preţ pe sinceritate, pe faptul de a fi deschis, de a fi transparent. Însă pentru a fi aşa, trebuie să dai jos multe măşti, să-ţi laşi chipul sufletului să fie citit.
E nevoie de curaj să arăţi cine eşti, mai ales în societatea actuală, în care sunt mai multe măşti, decât chipuri reale, mai multe zâmbete contrafăcute, decât privire sincere, mai multe ambalaje care-ţi iau ochii, decât suflete luminoase. 
E nevoie de curaj să fii sincer mai ales cu tine însuţi şi apoi cu ceilalţi. Pentru asta trebuie să te fi lovit măcar o dată minciuna, să te fi dărâmat măcar o dată îndoiala.
E nevoie de curaj ca să ai îndoieli, nu doar certitudini…
E nevoie de curaj ca să fii aşa cum eşti tu, nu cum ar dori lumea să fii.
E nevoie de curaj că să-ţi arăţi zâmbetele, când ceva te doare, nu doar lacrimile.
E nevoie de curaj pentru a zbura, când tot ce poţi este să te târăşti.
E nevoie de curaj să poţi dărui, când ceilalţi nu vor sau nu ştiu să primească.
E nevoie de curaj să iubeşti şi să o arăţi, când ai fost rănit de prea multe ori.
E nevoie de curaj ca să trăieşti cu adevărat, nu doar să supravieţuieşti.
3.04.2014
Îndrăzneşte să simţi, să crezi, să trăieşti...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu