Mi-am început călătoria printre vise,
copil fiind…
mi se citea în palmă fericirea
ţesută din lucruri simple.
Eternitatea unui vis mi-a strigat:
- Ascunde-te în mine!
Iar clipele nu-ţi vor mai fi banale.
Chiar dacă lacrimi te vor ajunge,
cuvântul îţi va fi curcubeu –
paradis de gânduri…
Din dragoste de cer, am învăţat zborul,
bucuria de a visa.
Sufletu-mi renaşte când aripile-mi
sunt deschise spre iubire.
Cu fiecare zbatere sunt mai aproape
de a descifra taina vieţii.
Am căutat neîncetat dragostea
Şi astfel am cunoscut dorul…
Sunt doar o călătoare printre vise,
Durerea mi-a întretăiat calea,
dar am alungat-o cu un zâmbet.
Se pare ca visul nu a obosit să-mi zică:
- Caută-mă, caută-mă!
Se pare că timpul e călăul meu,
îmi destramă visul, îmi opreşte mersul…
Autor: Lavinia Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu