Treceți la conținutul principal

Oameni care apar în viaţa noastră



La un moment dat, fiecare om a primit vesti bune care i-au înseninat inima, a cunoscut persoane care i-au schimbat viaţa, care i-au dat sentimentul că merită să fie iubit, s-a întâlnit cu situaţii inedite care l-au ajuta să coboare în străfundurile fiinţei, să aibă o altă perspectivă a vieţii şi să se regăsească. Iar daca nu a experimentat astfel de stări, înseamnă că acel om e mai sărac şi mai gol pe dinăuntru.
Oamenii nu apar întâmplător în viaţa ta. Există un motiv şi e important ca tu să-l afli.
Ei apar ca tu să înveţi că nu eşti singur, că poţi fi acceptat şi iubit, că ai un rol pe acest pământ.
Ei apar ca tu să înţelegi că eşti binecuvântat, că poţi fi bogat sufleteşte doar daca tu îţi deschizi inima către iubire.
Simţi care sunt oamenii care rezonează cu tine, care stii că merită să fie acolo, în inima ta, în viaţa ta. Tot ce poţi face este să-i recunoşti, dincolo de cuvinte. Ce poate fi mai emotionant, decât două suflete care se ating, care-şi vorbesc doar prin puterea dragostei?
Viaţa nu ne întreabă ce fel de oameni ne dorim, pur şi simplu ne oferă oamenii de care suntem legaţi cu un fir invizibil ( gânduri, sentimente), pe cei care să ne umple cartea vieţii cu zâmbete, cu lacrimi, cu fericire, cu afecţiune, cu bunătate.
Să nu-i uităm niciodată pe cei care au intrat în viaţa noastră şi ne-au întins mâna să ne ridicăm de jos, să continuăm luptă şi să ieşim învingători.
Să nu-i uităm pe cei care ne-au învăţat să dăruim mai mult, să fim mai buni şi să rămânem Oameni.

25.03.2014



 

Comentarii

  1. ,,Oamenii nu apar întâmplător în viaţa ta. Există un motiv şi e important ca tu să-l afli.
    Ei apar ca tu să înveţi că nu eşti singur, că poţi fi acceptat şi iubit, că ai un rol pe acest pământ."
    Frumoase cuvinte ! Impresionant.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau