Treceți la conținutul principal

Ca sa fii fericit




Ca sa fii fericit trebuie sa existe un echilibru intre ceea ce pastrezi si ceea ce lasi sa plece... sa poti discerne intre ceea ce poti schimba si intre ce nu.
Ca sa fii fericit trebuie sa te eliberezi de tot ceea nu-ti foloseste si sa pretuiesti ceea ce ajuta si te imbogateste.
Ca sa fii fericit trebuie sa iubesti... pe tine si apoi pe ceilalti.
Ca sa fii fericit trebuie sa renunti la orgolii, nu trebuie sa ai intotdeauna dreptate, mai important e sa fie pace in sufletul tau si in relatiile cu cei din jur.
Ca sa fii fericit trebuie sa nu te intereseze de ceea ce cred altii despre tine, chiar nu e treaba ta. Cei care te iubesc te stiu cum esti si te accepta pentru ceea ce esti tu.
Ca sa fii fericit trebuie sa te ierti pe tine si sa renunti sa te mai invinovatesti pentru lucrurile care nu pot fi schimbate...
Ca sa fii fericit evita sa mai ai asteptari mari, ia totul asa cum vine... Oamenii te vor dezamagi din cand in cand, insa trebuie sa-i pastrezi langa tine pe cei pentru care merita sa suferi.
Ca sa fii fericit trebuie sa tii cont de inima, sa o rasfeti cu sentimente frumoase, sa traiesti fara teama de a fi ranit.
Ca sa fii fericit trebuie sa vrei sa fii fericit... Pana la urma totul depinde de tine, de alegerile pe care le faci, de prioritatile pe care le stabilesti.
Ca sa fii fericit incearca sa fii tu insuti, sa fii... Om.

Alege fericirea...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea