Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 27 decembrie 2013

Mi-e sete de alb




Fulgi de albe dorinţe cad cu repeziciune
peste inima mea...
Se îmbulzesc, mă sărută şi mă răsfaţă
cu clipe de iubire.

Mi-e sete de alb, de zăpada de visuri,
bătătorite de paşii încrederii,
de stelele aprinse în focul cuvintelor,
de fiorul dragostei noastre.

Mi-e dor de clinchetul sufletului tău,
dăngănit de dor,
ce-mi făcea inima să cânte colindul
cu iz de eternitate.









3 comentarii:

  1. Superba poezia, iti creeaza o stare de visare amestecata cu speranta...mi-a placut in mod deosebit:"Mi-e dor de clinchetul sufletului tau/danganit de dor" Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D-na Valeria, mă bucur că v-am transmis emoții calde într-un anotimp rece! Vă mulțumesc!

      Ștergere