Azi, e un octombrie luminos... Soarele râde cu mai multă poftă pe cerul azuriu, care îmi inundă sufletul cu străluciri de veselie. Păsărelele ciripesc în graiul lor plin de candoare, trezindu-mi sufletul din tăcutele visuri.
Vântul mă atinge pe furiş, cu mângâierea crizantemelor, cu parfumul rozelor. Un fluture zboară fericit. Îl privesc cu mirarea şi bucuria unui copil. Astăzi, vântul a aruncat departe norii, iar ploaia s-a ascuns dincolo de ei. Razele soarelui alintă florile înrourate iar copacii le străjuiesc visele. Toamna are cel mai frumos zâmbet şi îmi aduce în suflet magia prin covorul de frunze şi prin suavele miresme. Privesc căderea frunzelor ca-ntr-un dans al melancoliei. Dorul se aprinde în mine... Frunzele îmi îmbracă paşii cu eternitate. Amintirile mă urmăresc şi îmi lasă dulcele-amar parfum al aşteptării.
Nu doar eu, dar cred ca şi octombrie a devenit nostalgic după vară, soare, vise...
Sunt invadată de o stare de bine, de linişte, de căldură, de copilărie. Simt un dor de Viaţă.
12.10.2013
Comentarii
Trimiteți un comentariu