Treceți la conținutul principal

Sunt Om...


Cicatricele din suflet arată că am rănit şi am fost rănită, că am greşit, că am suferit, că m-a durut, că am îndurat, că până la urmă sunt reală, că eu am un trecut, că sunt Om.
De ce este atât de greu să spunem Îmi pare rău, sunt om cu greşeli, cu slăbiciuni”?
Poate că teama de a ne arăta în faţa celorlalţi, ca simpli oameni, orgoliul aşezat pe un piedestal, iar iubirea lăsată undeva jos, pe o poziţie inferioară, ne determină să nu le spunem celorlalţi:”Iartă-mă” sau „Te iubesc”, cuvinte care cuprind în ele, vindecarea şi înălţarea sufletului! Lasă inima să vadă esenţialul şi să te conducă către celălalt. Doar iubirea construieşte punţi, acolo unde sunt prăpăstii.
Durerea vine întotdeauna din uitare, iar curajul vine din iubire. 
Ai mereu forţa şi curajul de a spune cine eşti, de a arăta ceea ce eşti şi ceea ce simţi!

O viaţă de om capătă valoare atunci când trece prin furtună, prin vijelie şi prin soare… Viaţa îţi arată înţelesuri ce nu le poţi rosti cu gura şi nu le poţi cuprinde cu sufletul. Cuvintele mi-ar deveni prea goale şi străine, dacă le-aş stoarce de lumină. Las cuvintele mele să-şi facă aripi din iubire, să zboare tot mai sus... spre sufletele alese!
Râd şi plâng, greşesc şi iert, ascund dureri, arăt cicatrice, nu sunt străină de tot ce-i omenesc. Pentru că viaţă e mai mult decât lacrimi, zâmbete, erori, iubiri… înseamnă doruri ce cheamă stelele mai aproape de pământ.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau