Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 6 decembrie 2012

Dor de alb


Trăiesc mereu clipa
unui dor însetat
de alb,
de copilărie,
de vise îngheţate
pe un ram de veşnicie.
doar când iarnă vine.
Mă întorc în mine
ca un copil în braţele
părintelui iubit…
Mă înfior la îmbrăţişarea
visului împletit în trei:
ieri, azi şi mâine…

Te chem tăcută
prin lacrimi albe
iar inima mea se apropie
tot mai mult de imposibil.
E cea mai caldă emoţie
să simţi în alb,
chiar de e frig şi doare…
Devin cuvântul troienit
de al cerului dor
şi scriu iubire
în albastre depărtări.
Iubite, nu alunga
zăpezile din noi
să învăţăm a trăi în alb.
   6 decembrie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu