Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 26 mai 2010

DESPRE FERICIRE


Aş dori să vă introduc intr-un domeniu vast şi complex,cel despre fericire.O să vă împărtăşesc viziunea mea asupra fericirii.
„Fericirea e un ideal al imaginaţiei,iar nu al raţiunii.”
Immanuel Kant
Există mai multe convingeri despre fericire.Uneori,ea este considerată o idee foarte înaltă,un ideal îndepărtat,o utopie,ceva ce nu poate fi obţinut.
De pildă,Kant considera fericirea ca fiind un ideal.El credea că nu suntem în măsură să judecăm ce ar trebui să facă oricare om ca să fie fericit.Fiecare are o reţetă proprie a fericirii iar ingredientele diferă de la om la om.Unele persoane sunt fericite când acumulează bogăţii materiale,altele cred că sunt fericite,dacă au prieteni,dacă sunt respectaţi şi au un statut social de invidiat.Pentru mulţi fericirea înseamnă a iubi şi a fi iubiţi,a avea o familie unită şi a şti că există cineva cu care işi împart bucuriile,tristeţiile,visurile şi speranţele.Noi nu ştim ce-l face fericit pe un anumit om şi ce-l face fericit pe altul.Nu există o noţiune unică şi clară care să explice fericirea pentru că fiecare om e distinct şi complex.El percepe şi vibrează diferit.Aşa cum spunea filozoful Petre Andrei:Ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici măcar un motiv de mulţumire trecătoare,ceea ce descreţeşte o frunte şi înveseleşte un chip poate produce altcuiva durere,căci un soare ce răsare într-o parte,apune în partea cealaltă.
Altcineva spunea: ”Fericirea îşi are originea în suferinţă şi oricât de mult am dori să trăim numai în fericire,este absolut imposibil,întrucât fără suferinţă,aceasta niciodată nu-şi va arăta miraculosul spectru.”(Sorin Cerin).
Doresc să subscriu la aceste cuvinte,pe care din puctul meu de vedere le consider adevărate.Sunt o persoană care a cunoscut suferinţa,dar şi fericirea.În timp ce experimentam suferinţa,am devenit conştientă de lucrurile cu adevărat importante,valoroase din viaţa mea şi am inceput să le apreciez.În suferinţă m-am apropiat de Dumnezeu şi am început să observ miraculosul spectru al
fericirii:lumină,speranţă,iubire,acceptare,iertare,armonie şi credinţă.
Nu am putea aprecia lumina,dacă nu ar fi intunericul,binele dacă nu ar fi răul.Nu am putea vedea fericirea,dacă nu ar fi suferinţa.

Eu însămi consider,că fericirea este o stare interioară pe care noi trebuie să o conştientizăm.Conştientizarea are un rol vital în experimentarea fericirii.Dacă noi nu încercăm să fim conştienţi de frumuseţea lucrurilor simple din viaţa noastră,nu vom găsi fericirea pe care noi o căutăm cu ardoare întreaga noastră viaţă.Fericirea,în viziunea mea este o stare ce se cere construită zi de zi,nu din lut sau beton,ci din ceva mult mai preţios şi durabil-Iubirea.Fericirea e alcătuită din momente,clipe,din lucruri simple.O putem găsi în cele mai infime lucruri.Tot ce e în jurul nostru,tot ce e viu şi adevărat,fiecare lucru care poartă o aură a iubirii,poate constitui o sursă vie de fericire.La noi se află cheia cu care deschidem porţile fericirii.Trebuie să descoperim în fiecare clipă un sâmbure de fericire şi bucurie.Noi,toţi trăim cu scopul de a fi fericiţi.

În accepţiunea mea,fericirea nu este o utopie,un vis nerealizabil,ceva de neatins.Fericirea este lângă noi,aproape,pentru noi toţi,dar mulţi dintre noi nu ştim să o recunoaştem,din păcate.Ea este înscrisă în genele noastre,Dumnezeu ne-a creat cu dorinţa de a fi fericiţi,dar noi nu ne achităm de îndatorirea de a fi fericiţi,o subestimăm cel mai mult.Tatăl Ceresc ne-a responsabilizat pe fiecare să fim fericiţi,iar noi pierdem tot mai mult din vedere acest lucru.Observ,că mulţi oameni cred că vor fi fericiţi dacă strâng averi materiale,dacă vor avea celebritate,însă vedem că în cazul în care obţin aceste lucruri,nu se simt fericiţi,au un gol interior şi încearcă să îşi găsească refugiul în alcool,droguri şi alte lucruri care îi ruinează până la urmă.
Deci,fericirea nu ţine de factorii externi,ci o găsim în interiorul fiinţei noastre.Trebuie,doar să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.Să fim naturali,noi înşine,să fim originali.Fericirea constă în a-L afla pe Dumnezeu,a-L cunoaşte şi a ne apropia de El-Sursa Fericirii.
Viziunea lui Dumnezeu asupra fericirii e atât de diferită de a noastră,a oamenilor.Filozofi,scriitori,oameni de rând,cu toţi au încercat să afle răspuns la întrebarea ”Ce este fericirea?”-şi fiecare a definit-o prin prisma percepţiei personale.Însă cred,că ţinând cont că Dumnezeu e Sursa Fericirii,ar fi mai bine să vedem ce răspuns ne oferă El.”A iubi” este prima dintre toate fericirile.Iisus Hristos ne-a oferit cea mai bună reţetă a fericirii.În Faptele 20:35,El ne spune”Este mai ferice să dai,decât să primeşti.”Dăruind necondiţionat,vom simţi fericirea,conform cu spusele lui Iisus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu