Am făcut un pas mare pe Lună,
Un pas mai puţin către noi.
Lumea asta-i într-o goană nebună.
Cine se mai apleacă spre cel în nevoi?
Omul caută să descopere noi planete,
Cu paşi de lacrimi pe Calea Lactee,
Şi totuşi el încă nu ştie cine este.
Iubirea de semeni – nedezlegată epopee.
Egoul căptuşeşte stelele cu fum de vină,
Ţinând fericirea departe la ani lumină.
Înăuntrul omului e un ocean de Eu,
Din când în când, un strop de Dumnezeu.
Discernem că viaţa-i doar un pas,
Mult prea repede trece pe pământ.
Facem în noi adesea câte un popas,
Culegem nectar din al sorţii cuvânt.
Să nu lăsăm speranţele să ne îngheţe
Prin ceaţa şi zloata unui cântec de viori.
În orice notă a clipei se ascunde nobleţe,
Să i-o cântăm celuilalt cu ai iubirii fiori.
Autor:Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu