Unde esti copilărie cu mirarea ta, cu jocul, cu inocenţa şi veselia, cu expansivitatea şi iubirea ta?
Eram copii şi aveam aripile deschise spre iubire şi frumos. Astfel că, zborul era lin, spre un tărâm de poveste, in care rătăceam visând că atingem cerul, doar cu un deget. Era doar o palmă între cer şi pământ, pentru că iubirea curată întotdeauna ne apropia de îngeri.
Râdeam mult, ne jucam des, iertam uşor, împărtăşeam totul, ne împăcam repede, ne minunam şi de o floare, ne lăsam atinşi de picurii de ploaie, fără teama că am putea păţi ceva... Nu ne limitam trăirile frumoase, ci ne limitam orgoliile.
Acum, totul e invers... Ne extindem orgoliile şi ne limităm trăirile. Ne controlăm emoţiile, nu mai dăm frâu liber visului, iar sufletul se simte încorsetat de griji, temeri si nevoi. I-am ucis zâmbetul copilului din noi. I-am tăiat aripile şi i-am furat visurile.
E bine să mai fim din când în când copii, ca adultul de azi să poată supravieţui.
Eram copii şi aveam aripile deschise spre iubire şi frumos. Astfel că, zborul era lin, spre un tărâm de poveste, in care rătăceam visând că atingem cerul, doar cu un deget. Era doar o palmă între cer şi pământ, pentru că iubirea curată întotdeauna ne apropia de îngeri.
Râdeam mult, ne jucam des, iertam uşor, împărtăşeam totul, ne împăcam repede, ne minunam şi de o floare, ne lăsam atinşi de picurii de ploaie, fără teama că am putea păţi ceva... Nu ne limitam trăirile frumoase, ci ne limitam orgoliile.
Acum, totul e invers... Ne extindem orgoliile şi ne limităm trăirile. Ne controlăm emoţiile, nu mai dăm frâu liber visului, iar sufletul se simte încorsetat de griji, temeri si nevoi. I-am ucis zâmbetul copilului din noi. I-am tăiat aripile şi i-am furat visurile.
E bine să mai fim din când în când copii, ca adultul de azi să poată supravieţui.
Să ne păstrăm sufletul de copil!
Autor: Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu