Azi, de Ziua Mondială a Artei, vă dăruiesc o poezie și un desen.
Anatomia sufletului
am pornit în căutarea
copilul fără griji ce vâna fluturi
pentru a-i prinde în insectarul sentimentelor
mă pierd în lumina încâlcită a florilor
ce-mi cade pe umerii goi
dorul de orele în care îmi predai
anatomia sufletului e un junghi intercostal
ce a început să doară tot mai tare
la fiecare trecere a anilor pe roșu
consult dicționarele de argou
să pot traduce sensul timpului pierdut
în stațiile aglomerate dintre vise
mă ghemuiesc ca pisica în jurul sobei
să păstrez focul atingerilor imponderabile
mai mult de un anotimp.
Versuri și grafică: Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu