Printre cireșii înfloriți circulă liber
un virus anonim
ce mă forțează să privesc
mai mult în mine.
Ferestrele râmân închise,
iar inima larg deschisă către mâine,
poate poștașul îmi va aduce vești bune.
Mă uit pe dosul clipelor
să văd când expiră pandemia,
să știu ce emoții gust mai întâi.
În singurătate îmi coc fericirea,
frământând stelele în vasul cel mai scump.
Știe cineva de unde pot cumpăra drojdie,
să pun la dospit visurile pe care le credeam mărunte?
Pereții mă strâng de atâta dor
de a da mâna cu Natura,
doi îngeri păzitori îmi predau lecții virtuale
despre supraviețuire.
Ating oamenii prin visul transparent,
purtând o mască de unică folosință.
Doar când vorbesc cu Dumnezeu mi-o dau jos.
Dragostea Lui mă imunizează
pentru anotimpul viitor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu