Treceți la conținutul principal

Scriitorul - magician al cuvintelor



Scriitorul este un spirit atipic, neînţeles care îi ajută pe oameni să se descopere, să se imagineze acolo în opera sa şi să găsească soluţii la deficienţele emoţionale, ascunse în carapacea sufletului lor. Mi-am dorit să scriu din două motive:
Un prim motiv ar fi că, atunci când scriu, mă exprim cel mai bine, îmi fac cunoscute cele mai intime trăiri. De fapt, simt că mă transfigurez, devenind cu totul altă persoană, atunci când creez.
Un al doilea motiv ar fi că, prin scris sunt capabilă să ating coardele sensibile ale celor din jur. Mi se pare fascinant ca prin cuvinte să trezesc emoţii puternice celor ce mă
ascultă. Prin cuvintele mele pot să-i fac pe oameni să simtă în acelaşi timp cu mine bucuria, tristeţea, fericirea, suferinţa, speranţa şi entuziasmul. Nu este minunat acest lucru? Un creator are o astfel de putere.
Eu aş asemăna un creator cu un magician. Un magician poate să transforme un lucru, doar atingându-l cu bagheta-i magică. Un creator prin cuvinte poate crea magia, poate să-i vrăjească, să-i captiveze pe cei care îi citesc opera. 
Scriitorul, prin cuvinte meşteşugite şi pline de har, poate să atingă, să mişte sufletele oamenilor şi să le transforme asemenea alchimistului. Când scriu, îi introduc pe cei din jur într-un univers minunat, în care ei îşi retrăiesc copilăria, tinereţea, regăsindu-se în cuvintele mele. Mi-am dorit mult să am puterea de a trezi în ceilalţi emoţii estetice. Iar cuvintele au această energie, pot crea trăiri profunde. Cuvintele sunt vii şi pline de forţă, astfel încât pot să reveleze cele mai ascunse gânduri şi intenţii. Este important să folosim cuvintele cu scopul de a vindeca, de a zidi şi nu de a răni sau dărâma. Nu e mereu uşor să alegi cuvintele potrivite, dar e recompensator să ştim că prin cuvânt putem aduce un zâmbet pe feţele oamenilor şi stropi de bucurie în inima lor. Prin cuvinte, putem să schimbăm clipa nefastă şi să îmbogăţim viaţa unei persoane.

,,Scriitorul adevărat este un om care nu-şi găseşte cuvintele. Atunci le caută. Şi căutându-le, găseşte ceva mai bun." 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau